Caută în folclor: cocosul

Cocosul care canta toata noapte il mananca vulpea.

Cocoşul, dacă nu cântă la timp, rămâne fără cap.

Cocoşul e curajos pe grămada lui de gunoi.

Cocoşul cântă şi sub covată.

Cocoşul care cântă toată noaptea, îl mănâncă vulpea.

Cocoşului care cântă înainte de vreme, i se taie capul.

Ion cel Sărac și Zâna Lacului

Cică au fost undeva într-o ţară un om şi o femeie, şi cât au trăit au tot argăţit pe la boieri. Dar din munca lor nu se alegeau cu nimic. De slujeau pe haine, se ponoseau, de slujeau pe bani, se cheltuiau, de...

Cele trei rodii aurite

A fost odată un împărat, şi avea un fecior; acesta, şezând la fereastră, vede o babă bătrână, care venea cu tivga să ia apă de la fântână. Ce-i vine lui, ia o piatră şi aruncând-o către fântână, nemereşte drept în tivgă,...

Poveste țărănească

A fost odată un împărat. El avea trei feciori. Când fu la ceasul morții, își chemă feciorii și le zise:

– Feții mei, sunt cu sufletul la gură, precum mă vedeți; un lucru numai vă cei: în cele trei nopți după înmormântarea...

Daca cocosul ar face oua, ar fi gaina.

Nu imita cocoşul care, suit pe grămada de orez, risipeşte cu picioarele ce a fost strâns cu atâta greutate.

În satul care n-are popă, cocoşul a fost făcut popă.

Pe grămada de gunoi cocoşul este rege.

Să cânte cocoşul, iară nu găina.

Când cântă cocoşul, se scoală moşul.

Dacă ar face cocoşul ouă, ar fi găină.

Găina înaintea cocoşului nu cântă.

Tot cocoşul pe gunoiul lui cântă.

Vai de casa unde cotcodăcesc găinile şi cocoşul tace.

Găinile tac atunci când cocoşul e pe aproape.