Caută în folclor: chel

Chelul lesne se tunde.

Chel ca-n palmă, bosumflat,
Zi și noapte stă culcat.
S-ar scula și el, vezi bine
însă curpenul nu-l ține.

Răspuns: pepenele

Chelul tânjeşte după zi înnorată, hoţul – după noapte-ntunecată.

Chelia e duşmanul părului, aşa cum corbul e duşmanul bufniţei.

Chelului nu-i place părul.

Chelului nu-i trebuie apă multă.

Chelului scufie de mărgăritar îi trebuie.

Făt-Frumos cel rătăcit

A fost odată o păreche de oameni, muncitori, de! cum dă Dumnezeu. Toată nădejdea lor era într-o iapă cu care se hrăneau. Și ar fi voit și ei să aibă un copilaș, dar fu peste poate. Cercetară în dreapta și în stânga, ca să...

Făt-Frumos cu părul de aur

A fost odată într-o pustie mare un pustnic, şi petrecea singur singurel. Vecinii săi erau fiarele pădurilor. Şi aşa era de bun la Dumnezeu, încât toate dobitoacele i se închinau, când se întâlneau cu dânsul....

Un părinte ştie să cheltuiască un milion pentru a-şi mărita fiica, dar nu ştie să cheltuiască o sută pentru a o educa.

Muncesti o vara si cheltui intr-o seara.

Zi-i, mama, chelie, sa n-apuce ea inainte.

Capului chel – pieptene de aur.

Niciodată să nu-ţi cheltuieşti banii înainte de a-i avea!

Deşteptul învaţă pe cheltuiala prostului.

Firea şi chelia dispar odată cu moartea.

Nu cheltui acolo unde poţi economisi; dar nu economisi acolo unde trebuie să cheltuieşti.

Pune deoparte când eşti tânar şi cheltuieşte la bătrâneţe.

Într-un restaurant, alege o masă lângă un chelner.

Obiceiul şi chelia dispar odată cu moartea.