Caută în folclor: cartile

Cărţile sunt dascăli tăcuţi.

Alege-ti prietenii ca si cartile, putini, dar devotati.

Alege-ţi prietenii ca şi cărţile; puţini, dar buni.

Ţugulea fiul unchiaşului şi al mătuşei

A fost odată un moş şi o babă. Ei erau săraci de n-aveau după ce bea apa. Când mălai aveau, n-aveau sare; când aveau sare şi mălai, n-aveau legumă. Trăiau şi ei de azi pe mâine. Ei aveau trei copii,...

Bucatele satura pantecele, iar cartea mintea.

Cartea este ca o comoara.

Cartea invata pe cel ce nu stie.

Cartea-i mama-nvataturii.

Nu alege comoara, alege cartea.

Ce se pune pe masa, se taie se-mpart la fiecare dar nu se mananca.

Raspuns: Cartile de joc

O cetate luminată
Stă cu poartă descuiată
Și în ea nu pot privi
Decât cei ce știu citi.

Răspuns: Cartea

Pasărea măiastră

A fost odată un împărat evlavios şi bun. El avea trei feciori. Pe lângă multe bunătăţi ce făcuse oamenilor din împărăţia lui, a ridicat şi o monastire de care să se ducă pomina. A împodobit-o cu aur, cu pietre nestemate şi cu...

Nu e învăţat cel ce ceteşte cărţi, ci cel ce ştie ce ceteşte.

Scaunul pe care stai să nu fie niciodată mai înalt decât teancul de cărţi pe care le-ai citit.

Cartea trebuie citită pe amândouă feţele.

Omul este trecător şi trupul său în pulbere se schimbă, dar cartea lui îl face nemuritor.

Nu există, într-adevăr, decât o singură fericire pe lumea aceasta: aceea de a aduna cu drag cărţi în timpul zilei şi de a le citi în timpul nopţii.

Proverbele sunt cartea de aur a popoarelor.

Stiloul, cartea şi soţia nu sunt de împrumutat.

Cartea este asemenea unei grădini pe care o poţi purta într-un buzunar.