Caută în folclor: carp

Voind să te cârpeşti, mai rău te rupi.

Descântec de Muma Pădurii (cu o cârpă scoasă din spatele cămăşii)

Descântec de Muma Pădurii:

Se leagă într-o cârpă scoasă din spatele cămăşii câte puţin din: tămâie neagră, tămâie albă, piper, silitră, pucioasă, lulachiu, sare, şarpe din coiul armăsarului, căpăţână de şarpe tăiată cu para de argint de la...

Dacă te comporţi ca o cârpă, aşteaptă-te să fii călcat în picioare.

Croitorul n-are timp să-şi cârpească haina.

Mai bine cu haina cârpită, decât cu stomacul gol.

Nevasta nu e cârpă să o descoşi şi să o lepezi.

Cine nu cârpeşte spărtura mică, are necaz să dreagă borta mare.

Cine umblă cârpindu-se, mai rău se rupe.

Mai bine un suman periat şi cârpit decât un beniş zdrenţuros şi tăvălit.

Râde ruptul de cârpit, că el e mai potrivit.

Mai bine cu haina cârpită decât fără haină.

Nuneasca:

Bine-mi pare, nune mare
Ca ai tineri ca o floare
Sa-ti traiasca, nuna mare
Finisorii dumitale
Ce mai soare luminos
Ce mai ginere frumos
Ce mai luna luminoasa
Ce mai mireasa frumoasa!
P.Carp si Al. Amzulescu)

Caloian: Caloiene, iene

Caloian:

Caloiene, iene,
Caloiene, iene,
Du-te-n ceri la Dumnezeu
Ca să plouă tot mereu,
Zilele și nopțile
Să dea drumul roadelor,
Ca să fie-mbelșugată,
Roadele, noroadele,
Țara toată,
Lumea toată.

Caloiene, iene,
Caloiene,...

Făt-Frumos cu părul de aur

A fost odată într-o pustie mare un pustnic, şi petrecea singur singurel. Vecinii săi erau fiarele pădurilor. Şi aşa era de bun la Dumnezeu, încât toate dobitoacele i se închinau, când se întâlneau cu dânsul....

Copiii văduvului și iepurele, vulpea, lupul și ursul

A fost odată un om. El avea o fată și un băiat. Și rămâind văduv de muma copiilor, îl îndemnă ariciul să se însoare a doua oară. Neveste-sei îi sta acești copilași ca sarea în ochi. Nu era...

Departe, departe...

Departe, departe

Sub castanii din via părăsită, mai mulţi copilaşi, în cămăşi albe, mă înconjuraseră. Stam pe pământul cald, cu mâinile sub cap, privind adâncul cerului albastru, şi povesteam.

O fetiţă îmi sorbea cuvintele, dând într-o...

Dănilă Prepeleac

Erau odată într-un sat doi frați, și amândoi erau însurați. Cel mai mare era harnic, grijuliu și chiabur, pentru că unde punea el mâna punea și Dumnezeu mila, dar n-avea copii. Iară cel mai mic era sărac. De multe ori fugea el...

Florița din codru

A fost ce-a fost; dacă n-ar fi fost, nici nu s-ar povesti.

În mijlocul codrilor; lângă drumul cel mare, lângă drumul cel de țară, pe unde umblă și trece împăratul cu voinicii săi, era odinioară o crâșmă, la crâșma aceea...

Balada

Mihnea si baba:

Cand lampa se stinge la negrul mormant
Atinsa de aripi, suflata de vant;
Cand buha se plange prin triste suspine;
Cand raii fac planuri cum au a retine
În barbare lanturi poporul gemand;
Cand demoni si spaime...

Neghiniță

A fost odată o babă, bătrână, bătrână. Abia zărea de bătrână ce era. Și mâinile îi umblau la ciorap, iar în gândul ei se ruga la Dumnezeu s-o dăruiască cu un copil, că n-avea decât pe unchiașul ei. Și unchiașul, ba la pădure, ba la...