Caută în folclor: bucuria

Bucuria mare-i cea mai scurta.

Bucuria şi scârba sunt două surori care una după alta aleargă.

Bucuria de sârg se întoarce în scârbă şi scârba în bucurie.

Moartea pisicilor, bucuria soarecilor.

Tristeţea nu ucide; bucuria nesăbuită o face.

Banii fac mulţumire, mulţumirea face bucurie, bucuria aduce sărăcie şi sărăcia face minte.

Schimbarea domnului este bucuria prostului.

Promisiunea e bucuria prostului.

Greşeala unei clipe strică bucuria zilelor de apoi.

Schimbarea domnitorilor, bucuria nebunilor.

Lauda mincinosului, bucuria nebunului.

Banul, bucuria celor zgârciţi.

Somnul pisicilor, bucuria şoarecilor.

Apa tulbure e bucuria pescarilor.

Cu o soţie bună necazul e pe jumătate, iar bucuria dublă.

Sănătatea şi bucuria aduc frumuseţea; bijuteriile şi cosmetica sunt minciuni costisitoare.

Tandarica bradului
Bucuria satului.

Raspuns: Vioara

Zâna apelor

Pe vremile pe când era iobăgia cea grea, trăia un om sărac într-o colibă din pădurea domnească, căci era păzitor la pădurea aceea.

Odată a mers domnul la pădure și, părându-i-se că pădurarul ar fi dat cuiva lemne fără slobozenie...

Pipăruş-Petru şi Florea-Înflorit

A fost ce-a fost, că de n-ar fi, nu s-ar povesti. A fost odată o muiere văduvă, îi murise adică bărbatul şi ea rămase cu trei copii: doi feciori şi-o fetiţă. Şi nu era săracă văduva, că bărbatu-său, fie iertat...

Cei doi băieți părăsiți

Era un om, căruia i-a fost murit femeia cea dintâi, şi i-au rămas de la dânsa un băiat şi o copilă; dară pentru că era încă tânăr, s-a însurat de-a doua oară şi şi-a luat o muiere, pe care o iubea foarte. Această maştie...