Caută în folclor: boul

Boul munceşte, calul mănâncă.

Boul bun se cunoaşte sub jug.

Boul, dacă se măsoară cu bivolul, rămâne fără coarne.

Boul îl legi de coarne şi pe om cu cuvântul dat.

Boul bătrân trage brazda dreaptă.

Boul nu miroase floarea şi nu caută prietenia privighetorii.

Boul are limbă mare, dar nu grăieşte.

Boul hrănit nu se culcă pe brazdă.

Boul nu treieră cu gura legată.

Boul se leagă de coarne şi omul de limbă.

Boul cu bivolul anevoie trag la jug.

Colo jos Doamne ’n jos, Pe luncile lui Hristos, Paşte boul şi calul...

Colo jos Doamne ’n jos
Pe luncile lui Hristos
Paşte boul şi calul
Grăi maica Domnului
Grăi cuvânt calului:
Stai tu cal la ’ntimpinat
Eu în ieslea ta se nasc
Noul Isus împărat
Calul rău n’a ascultat
Şi maica ’l-a blăstămat:
Fire-ai tu...

Cade boul, multe cutite ies.

În boul care trage, în ăla dă cu biciul

Ştiinţa este ca jugul la gâtul boului: e făcută pentru a subjuga pasiunile.

Ce trage boul, numai pielea i-o ştie.

Jugul se pune pe grumazul boului care trage.

Când cade boul, se-nmulţesc măcelarii.

Când moare boul, îi rămâne pielea; când moare omul – numele.

Brahmanul îşi vinde boul vara ca să-şi cumpere un şal.