Caută în folclor: avere

Averea nu tine cat sa ajunga la trei generatii.

Averea cere stăpân, stăpânul cere slugă.

Averea, tinereţea şi frumuseţea, toate sunt trecătoare ca umbra norilor pe valurile mării.

Averea, faima şi tinereţea, toate trei sunt trecătoare ca apa din flux.

Averea te-ademeneşte, da' pă urmă te scârbeşte.

Averea cea mai de preţ a omului: bunătatea şi omenia.

Averea strângătorului trece în mâna cheltuitorului.

Averea crâşmarului e în fundul paharului.

Averea e ca o baltă, cum îi faci un şănţuleţ, toată se scurge.

Averea bogatului — mâinile satului.

Averea bogatului mănâncă bucăţica săracului.

Averea-i gard de nuiele, sărăcia-i zid de piatră.

Nu averea face pe om, ci omul averea.

Povestea lui Stan Pățitul

Era odată un flăcău stătut, pe care-l chema Stan. Și flăcăul acela din copilăria lui se trezise prin străini, fără să cunoască tată și mamă și fără nici o rudă care să-l ocrotească și să-l ajute.

Și, ca băiat...

Copiii sunt averea omului sarac.

Daca ai mult, daruieste-ti averea; daca ai putin, daruieste-ti inima.

Dacă ai multe, dăruieşte-ţi averea. Dacă ai puţin, dăruieşte-ţi inima.

Puţinul tău este mai bun decât averea altuia.

Cine îşi dă averea pentru a dobândi o dregătorie va ajunge să doarmă în drum.

Omul învăţat poartă întotdeauna averea cu dânsul.