Caută în folclor: astupa

Astupa soarele cu degetul.

Cine nu astupă o gaură mică, va astupa una mare.

Greşeala bogatului o astupă punga, da' greşeala doctorului o astupă pământul.

Gura lumii n-o astupa nici pamantul.

De te latră vreun câine, astupă-i gura cu pâine.

Gura rea, numai pământul o astupă.

Numa pamantul astupa gura flecarului.

Numai pământul astupă gura flecarului.

A trântorilor urlete a albinelor sunete astupă.

Gura lumii şi borta vântului nu poţi astupa.

Gura omului numai pământul o astupă.

Zestrea toate le astupă; ea şi pe dracu-l pupă.

Descântec de plămădirea inimii

Descântec "de plămădirea inimii"

A plecat strigoaica
Din casă în casă,
Din coş în coş,
Şi-a găsit
Toate casele-ncuiate,
Toate uşile astupate,
Numai la N.
Casa descuiată,
Uşa destupată,
Coşul desfundat.
În casă cum intră,
La N....

Descântec de joimăriţe

O purces N.
Care-i apără Rusaliile,
Pe cale,
Pe cărare
Şi la mijloc de cale
Cu Rusaliile întâlnitu-s-o,
În faţa lui izbitu-s-o,
Mâinile dămblăgitu-i-a,
Vinele la picioare zgârcitu-i-o,
Pieptul în sus...

Oaia nazdravana:

La Picior-de-Munte,
Pe dealuri marunte,
Prin plaiuri tacute,
De vanturi batute,
Urca si scoboara
Si drumul masoara
Trei turme de oi,
De oi tot tigai,
Cu harnici dulai,
S-un mandru cioban,
Tanar moldovean,...

Pipăruş-Petru şi Florea-Înflorit

A fost ce-a fost, că de n-ar fi, nu s-ar povesti. A fost odată o muiere văduvă, îi murise adică bărbatul şi ea rămase cu trei copii: doi feciori şi-o fetiţă. Şi nu era săracă văduva, că bărbatu-său, fie iertat...

Tinerețe fără de bătrânețe și viață fără de moarte

A fost odată ca niciodată; că de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de când făcea plopșorul pere și răchita micșunele; de când se băteau urșii în coade; de când se luau de gât lupii cu mieii de se...

Înşir-te mărgăritari

A fost odată un fecior de boier mare, şi după ce cutreierase ţările, răzbătând prin toate unghiurile, se întorcea la moşia sa. Şi trecând printr-o cânepişte, văzu trei fete ce munceau la cânepă. El îşi căuta de drum în...