Caută în folclor: armasarul

Armăsarul lăudat sfârşeşte sub povară.

Armăsarul când îmbătrâneşte, ajunge la râşniţă.

Ileana Simziana

A fost odată un împărat. Acel împărat mare și puternic bătuse pe toți împărații de prinpregiurul lui și-i supusese, încât își întinsese hotarele împărăției sale pe unde a înțărcat dracul copiii, și toți împărații cei bătuți era...

Roman Năzdrăvan

(de Nicolae Filimon)

A fost odată ca niciodată, daca n-ar fi, nici că s-ar povesti; cînd să potcovea purecele cu nouă sute nouăzeci și nouă oca de fier, și tot da cu spatele de cer; linguriță scurtă pe gura cui n-ascultă.

A...

Omul la rău aleargă cu armăsarul şi la bine merge cu carul.

Ţânţarul pişcă armăsarul.

Descântec de Muma Pădurii (cu o cârpă scoasă din spatele cămăşii)

Descântec de Muma Pădurii:

Se leagă într-o cârpă scoasă din spatele cămăşii câte puţin din: tămâie neagră, tămâie albă, piper, silitră, pucioasă, lulachiu, sare, şarpe din coiul armăsarului, căpăţână de şarpe tăiată cu para de argint de la...

Lirica de catanie

Cantec ostasesc:

Roman verde ca stejarul,
Rad de dusmani si de moarte!
Sa-mi traiasca armasarul
Si prin glonti sa ma tot poarte!

Sai, voinice, si necheaza
Ager, falnic ca un zmeu,
Caci am inima viteaza
Si...

Crâncu, vânătorul codrului

Zice c-a fost odată un om şi, când era să moară, chemă pe cei trei fii ai săi la pat şi le zise:
– Dragii mei copii, dacă voi muri eu, voi să-mi faceţi la mormânt un foc din nouăzeci şi nouă de cară de lemne şi...

Fata săracului cea isteață

A fost odată un om și o femeie. Ei erau atât de săraci, încât n-aveau după ce bea apă. Nici tu casă, nici tu masă, nimic, nimic, dară nimic n-aveau după sufletul lor. Muncea bietul om de dimineața până seara târziu,...