Caută în folclor: armasar

Armăsarul lăudat sfârşeşte sub povară.

Armăsarul când îmbătrâneşte, ajunge la râşniţă.

E cat un tantar si se crede armasar.

Roman Năzdrăvan

(de Nicolae Filimon)

A fost odată ca niciodată, daca n-ar fi, nici că s-ar povesti; cînd să potcovea purecele cu nouă sute nouăzeci și nouă oca de fier, și tot da cu spatele de cer; linguriță scurtă pe gura cui n-ascultă.

A...

A face din cal măgar și din țânțar armăsar.

A plecat armăsar, s-a întors măgar.

Omul la rău aleargă cu armăsarul şi la bine merge cu carul.

Şi dintr-o iapă ursărească poate ieşi o dată un armăsar boieresc.

Şi măgarul se vinde tot în oborul armăsarilor.

Ţânţarul pişcă armăsarul.

De multe ori din ţânţar lumea face armăsar.

Descântec de Muma Pădurii (cu o cârpă scoasă din spatele cămăşii)

Descântec de Muma Pădurii:

Se leagă într-o cârpă scoasă din spatele cămăşii câte puţin din: tămâie neagră, tămâie albă, piper, silitră, pucioasă, lulachiu, sare, şarpe din coiul armăsarului, căpăţână de şarpe tăiată cu para de argint de la...

Descantec de Muma Padurii (cu o mătură, foc, un topor şi o oală cu apă)

Descântec de Muma Pădurii:

Descântătoarea ia o mătură, foc, un topor şi o oală cu apă. Se aşează în pragul uşii de afară şi cât descânta se uita la un pom. Muma copilului şade la spatele ei. Se descântă numai când soarele e pe muchie, gata de...

Lirica de catanie

Cantec ostasesc:

Roman verde ca stejarul,
Rad de dusmani si de moarte!
Sa-mi traiasca armasarul
Si prin glonti sa ma tot poarte!

Sai, voinice, si necheaza
Ager, falnic ca un zmeu,
Caci am inima viteaza
Si...

Lirica de haiducie

Doina haiduceasca:

Eu, vere, te-as intreba,
Daca nu te-ai supara,
Cu ce hrana te hranesti
De nici vara nu muncesti,
Nici iarna nu imblatesti? ",,Nu stiu, vere, spune-ti-oi,
Ori o palma trage-ti-oi.
Cand e...

Crâncu, vânătorul codrului

Zice c-a fost odată un om şi, când era să moară, chemă pe cei trei fii ai săi la pat şi le zise:
– Dragii mei copii, dacă voi muri eu, voi să-mi faceţi la mormânt un foc din nouăzeci şi nouă de cară de lemne şi...

Tinerețe fără de bătrânețe și viață fără de moarte

A fost odată ca niciodată; că de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de când făcea plopșorul pere și răchita micșunele; de când se băteau urșii în coade; de când se luau de gât lupii cu mieii de se...

Ciobănaşul cel isteţ sau ţurloaiele blendei

A fost odată un împărat şi o împărăteasă. Amândoi erau oameni de treabă şi frumoşi. Ei se iubeau, nevoie mare! Dară erau tot mâhniţi şi amărâţi că nu făceau copii. Toate leacurile ce luase împărăteasa...

Doi feți cu stea în frunte

A fost ce-a fost; dacă n-ar fi fost, nici nu s-ar povesti. A fost odată un împărat. Împăratul acesta stăpânea o lume întreagă, și în lumea asta era un păcurar bătrân și o păcurăriță, care aveau trei fete: Ana, Stana...

Fata săracului cea isteață

A fost odată un om și o femeie. Ei erau atât de săraci, încât n-aveau după ce bea apă. Nici tu casă, nici tu masă, nimic, nimic, dară nimic n-aveau după sufletul lor. Muncea bietul om de dimineața până seara târziu,...