Caută în folclor: apune

După ce apune soarele, laudă ziua.

Omul de flori cu barba de mătasă sau povestea lui Făt-Frumos

A fost odată ca niciodată, daca n-ar fi, nici că s-ar mai povesti, cînd lupii beau tutun și urșii făceau săpun, de-și ungeau femeile fețele și uncheșii bărbile.

A fost odată un...

Soarele răsare roşu, şi tot roşu el apune; omul bun în zile rele e tot bun, ca-n zile bune.

Seara lui Sfântu' Vasile...

Seara lui Sfântu' Vasile:

Aho, ho, hooo!
Seara lui Sfântu' Vasile
Să vă fie gospodari de bine
Și nouă de folos
Că suntem plugari de jos.

O-nsărat, o-nourat
Noi plugari ne-am adunat
De prin dealuri, de prin vai
Tot plugari de alde...

Departe, departe...

Departe, departe

Sub castanii din via părăsită, mai mulţi copilaşi, în cămăşi albe, mă înconjuraseră. Stam pe pământul cald, cu mâinile sub cap, privind adâncul cerului albastru, şi povesteam.

O fetiţă îmi sorbea cuvintele, dând într-o...

Făt-Frumos din lacrimă

În vremea veche, pe când oamenii, cum sunt ei azi, nu erau decât în germenii viitorului, pe când Dumnezeu călca încă cu picioarele sale sfinte pietroasele pustii ale pământului, — în vremea veche trăia un împărat...

Sunt un ghinionist cu renume, dacă aş vinde lumânări, soarele n-ar mai apune.