Descântec pe scrisă
Se ia o batistă, mărgelele sau betele unei fete sau unui băiat, care vrea să i se facă pe scrisă şi se ameninţă cu ele spre o stea mai luminoasă dinspre răsărit. Dacă steaua nu se mişcă din loc se zice că moare ursita, iar...
Să ne mângâie surghiunul
Cade albă nea
Peste viaţa mea
Peste suflet ninge
Cade albă nea
Peste viaţa mea
Care-aici se stinge.
Steaua prinde să lucească
Peste ieslea-mpărătească
Şi din nou trei magi
Varsă din...
Se ia o batistă, mărgelele sau betele unei fete sau unui băiat, care vrea să i se facă pe scrisă şi se ameninţă cu ele spre o stea mai luminoasă dinspre răsărit. Dacă steaua nu se mişcă din loc se zice că moare ursita, iar...
Peaza (paza) e o insectă neagră şi mare care vine să pocească copiii nou născuţi şi mamele lor. Descântecul se face întotdeauna în ziua de marţi. Descântătoarea ia o frânghie de breciri din care măsoară 3 coţi şi zice:...
Apuca N.
Pe cale,
Pe cărare,
Se-ntâlnia cu nouă fete mari în cale,
Nouă flăcăi,
Nouă şoimani,
Nouă fete mari,
Nouă şoimane.
Şoimanii
Cu steagurili ridicate
Şi steagurili în capul lui N.
Le-a azvârlit,
În...
Printre meri și printre peri
Plimba-mi-se mari boieri,
Mari boieri cu cai bălțați
Cu călțuni împintenați,
Cai cu frâne de argint,
Cu poclazi până-n pământ,
Plimba-se, alinta-se,
Între ei întreabă-se:
Unde-i...
Daliana:
Pleacă Leana la fântână,
Daliana-i fata dalbă
Cu doua carcege-n mână.
Găsi apa tulburată,
De voinici înconjurată.
Voi voinici, voi vânători,
Ce cătați aicea-n zori?
Noi pe tine te căutăm
Și cu drag îți închinăm...
Caloian:
Caloiene, iene,
Caloiene, iene,
Du-te-n ceri la Dumnezeu
Ca să plouă tot mereu,
Zilele și nopțile
Să dea drumul roadelor,
Ca să fie-mbelșugată,
Roadele, noroadele,
Țara toată,
Lumea toată.
Caloiene, iene,
Caloiene,...
Erau odată, cică, un moşneag şi o babă. Copii nu avusese, şi-aşa ar fi voit să aibă, de se dădeau în vânt după ei. Baba mai ales, veşnic se ruga lui Dumnezeu să se milostivească cu ea şi să-i dăruiască un copil. Dumnezeu ştie, însă,...
Pe vremile pe când era iobăgia cea grea, trăia un om sărac într-o colibă din pădurea domnească, căci era păzitor la pădurea aceea.
Odată a mers domnul la pădure și, părându-i-se că pădurarul ar fi dat cuiva lemne fără slobozenie...
Zice c-a fost odată un om şi, când era să moară, chemă pe cei trei fii ai săi la pat şi le zise:
– Dragii mei copii, dacă voi muri eu, voi să-mi faceţi la mormânt un foc din nouăzeci şi nouă de cară de lemne şi...