Caută în folclor: vorbea
Soacra cu trei nurori
(de Ion Creangă)
Era odată o babă, care avea trei feciori nalţi ca nişte brazi şi tari de virtute, dar slabi de minte.
O răzeşie destul de mare, casa bătrânească cu toată pojijia ei, o vie cu livadă frumoasă, vite şi...
Spaima zmeilor
A fost odată ce-au fost; a fost un om şi-o femeie, bărbat şi muiere, oameni de treabă, el bun şi ea cuminte, încât li se dusese vestea că trăiesc bine şi toţi se bucurau când treceau pe la casa lor. Niciodată el nu zicea ba când...
Voinicul cel cu cartea în mână născut
A fost odată o babă şi un unchiaş. Ei până la vreme de bătrâneţe nu avură nici un copil. Ce nu făcură? Ce nu dreseră? Şi ca să aibă şi ei măcar o miarţă de copil, nici cât. Ba merseră pe la descântătoare,...
Zâna munţilor
A fost odată un împărat foarte viteaz; toate împărăţiile de prinprejurul împărăţiei sale îi cerea sfaturi: atâta era de drept şi înţelept. Când se isca sfadă între dânşii, la acest împărat mergeau mai întâi la judecată şi, cum...
Dacă omul se usucă pe picioare și nu se știe cauza
Vraja se desface în duminica Paștelui. Dacă nu există un diagnostic precis iar omul se simte tot mai rău, el poate fi ajutat în ziua de Paște.
În acea zi, bolnavul să strângă masa cu mana...
Capra cu trei iezi
Era odată o capră care avea trei iezi. Iedul cel mare și cu cel mijlociu dau prin băț de obraznici ce erau; iară cel mic era harnic și cuminte. Vorba ceea: "Sunt cinci degete la o mână și nu samănă toate unul cu altul"....
La poartă la Ștefan Vodă (II)
La poartă la Ștefan Vodă
La poartă la Ștefan Vodă
Lerului, Domnului,
Boierii s-au strâns la vorbă.
Dar vorba de cine este?
De Iisus născut în iesle.
Însă Ștefan Domn cel sfânt,
La poartă la Ștefan Vodă
Lerului, Domnului,...
La poartă la Ștefan-Vodă
La poartă la Ștefan-Vodă
R: Lerului, Doamne
Lerului, Doamne
La poarta la Ștefan-Voda,
Boierii s’au strâns la vorbă
Dar vorba de cine este
De Iisus născut în iesle
Însă Ștefan, Domn cel Sfânt
De la...
Adam şi Eva şi-au declarat iubirea în persană, dar îngerul care i-a izgonit din Paradis vorbea turceşte.
Dumnezeu i-a dat omului două urechi şi o gură ca să asculte mai mult şi să vorbească mai puţin.
Cel ce nu ştie să tacă când trebuie, nu ştie nici să vorbească.
Câţi oameni n-ar rămâne muţi dacă li s-ar interzice să vorbească bine despre ei şi rău despre alţii.
Descântec de dragoste: Nu desemn chip de om,...
Descântec de dragoste:
Nu desemn chip de om,
Și desemn scrisu' meu,
Ursitu' meu
Ursat,
De Dumnezeu lăsat,
Care-o fi,
De unde-o fi,
Să vie să mă ia,
Că mi-a venit vremea
Și nu mai pot sta.
Să vie-ntins,
Ars,
La mine-acas';...
