Caută în folclor: vina
Nu iese la aer de frică să nu-i vină foamea.
Dragostea trebuie să vină din amândouă părţile.
Până să vină sabia, limba a tăiat capul.
Ochiul care lăcrimează, dă vina pe fum.
Ciorile fură orezul şi broaştele rămân cu vina.
Cel care bate nu e vinovat cu nimic; bastonul e de vină.
Mâna care nu ştie să scrie dă vina pe creion.
Fericit este acel ce nu bea, căci din vin fără vină iese capăt de pricină.
Un muncitor slab va da vina pe instrumentele sale.
Scriitorul prost dă vina pe pană.
Cine vine? Dracul! Bine, moscalul să nu vină.
Descântec pentru scoaterea dracului din baltă
Se ia o vergea de sânger, se merge seara la balta din apropierea unei fântâni. Cu descântătoarea trebuie să fie şi fata care vrea să cheme pe Dracul. Cu vergeaua se bate balta de 9 ori:
Să ieşi...
Doina Puica bălăioară
Puica bălăioară
Lirică de dragoste și dor
Frunză verde sălcioară,
Puiculiţă bălăioară,
Tu n-ai tată, eu n-am mamă,
Amândoi suntem de-o seamă,
Tu n-ai fraţi, eu n-am surori,
Amândoi ca doi bujori.
Vină, vină, puiculiţă,
De m-adapă...
Prâslea cel voinic şi merele de aur
Era odată un împărat puternic şi mare şi avea pe lângă palaturile sale o grădină frumoasă, bogată de flori şi meşteşugită nevoie mare! Aşa grădină nu se mai văzuse până atunci, p-acolo. În fundul grădinei...
Zâna apelor
Pe vremile pe când era iobăgia cea grea, trăia un om sărac într-o colibă din pădurea domnească, căci era păzitor la pădurea aceea.
Odată a mers domnul la pădure și, părându-i-se că pădurarul ar fi dat cuiva lemne fără slobozenie...
Făt-Frumos cu părul de aur
A fost odată într-o pustie mare un pustnic, şi petrecea singur singurel. Vecinii săi erau fiarele pădurilor. Şi aşa era de bun la Dumnezeu, încât toate dobitoacele i se închinau, când se întâlneau cu dânsul....
Doi feți cu stea în frunte
A fost ce-a fost; dacă n-ar fi fost, nici nu s-ar povesti. A fost odată un împărat. Împăratul acesta stăpânea o lume întreagă, și în lumea asta era un păcurar bătrân și o păcurăriță, care aveau trei fete: Ana, Stana...
Dănilă Prepeleac
Erau odată într-un sat doi frați, și amândoi erau însurați. Cel mai mare era harnic, grijuliu și chiabur, pentru că unde punea el mâna punea și Dumnezeu mila, dar n-avea copii. Iară cel mai mic era sărac. De multe ori fugea el...
