Caută în folclor: usca

Pâinea uscată acasă e mai bună decât friptura în pribegie.

Dacă pierzi vremea când este soare, vei usca orezul noaptea la lumina licuricilor.

Laudă marea, dar rămâi pe uscat.

Teme-te de marinarul care ajunge pe uscat!

Plopul mare are şi crengi uscate.

Lacrimile nu s-ar mai usca, dacă morţii nu s-ar uita.

Martie uscat, prier ud, maiul potrivit, fericit ţăranul care a semănat.

Pe lângă lemnul uscat arde şi cel verde.

Omul nevoiaş se îneacă pe uscat.

Zgârcitul numai stângă are, dreapta îi e uscată.

Pâinea uscată satură casa.

Sunt rude, pentru că au uscat cămăşile la un soare.

Nici carne fără oase, nici pădure fără uscături.

Pe lângă cele uscate ard şi cele verzi.

Parcă-i naiba pe uscat.

Ce-a fost verde s-a uscat, ce-a fost copt s-a scuturat.

N-are niciun rost să uzi un copac uscat.

Grădina poeziei este uscată şi neroditoare, dacă nu este udată de apele filozofiei.

Alături de cel uscat, arde şi cel umed.

Descântec de ruptoare de apă (diabet): A plecat pasărea vânătă, Pe cărarea vânătă...

Descântec de ruptoare de apă
(diabet)

Se ia într-un vas curat apă din Cernișoară, dar din acel loc unde apa are vâltoare; apoi se mai iau nouă mlădițe de măr dulce, și se leagă într-un mănunchi laolaltă cu ajutorul căruia mestecăm apa din...