Caută în folclor: umbla

Câte sate a umblat, atâtea meşteşuguri a învăţat.

Ciubotarul nu umblă cu încălţăminte bună.

Croitorul umblă cu haina descusută.

Croitorul umblă rupt şi ciubotarul desculţ.

Meşterul cel bun umblă ca banul din mână în mână.

Cheia umblată nu rugineşte.

Sita cât e nouă stă în cui; la urmă umblă şi pe sub pat.

Cine umblă cârpindu-se, mai rău se rupe.

Cine umblă după judecată, să nu crezi că moare la el acasă.

Judecătorul e ca şarpele, niciodată nu umblă drept.

Adevărul umblă cu capu' spart.

Numai popa poate umbla cu cădelniţa.

Minciuna umblă-n lume, iar dreptatea stă la un loc.

Adevărul umblă cu capul spart.

A visat că s-a-nghimpat şi umbla la picior legat.

Omul beat umblă ca un câine turbat.

Nu asculta pe cine a trăit mult, ci pe cine a umblat mult.

Cine nu ascultă de cei vârstnici, umblă urlând.

Cine umblă pe mare, să fie prieten cu furtuna.

Descântec de dragoste în Ajunul Bobotezei

Fetele care vor să se mărite iau nouă crenguţe de măr, le ard în foc la sobă sau cuptor şi, în momentul când ard, rostesc:

„Foc, focuţu’ meu,
Io-i durmi, tu nu durmi
Io-i somna, Tu nu somna...