Caută în folclor: uita

210 rezultate

Ascultă învăţătura tatălui tău şi nu uita poveţele maicii tale.

Proverbe și zicători Româneşti despre învățătură, uitare

Mai mulţi se uită la mireasă decât la mire.

Proverbe și zicători Româneşti despre uitare

Românul ştie multe-a suferi, dar nu uită.

Proverbe și zicători Româneşti despre uitare

Popa când slujeşte în altar, tot nu uită de buzunar.

Proverbe și zicători Româneşti despre uitare

A uita de la mână pân-la gură.

Proverbe și zicători Româneşti despre uitare

Când mâţa şade în vatra focului şi se uită în cuptor, are să fie frig.

Proverbe și zicători Româneşti despre uitare

Prietenul sărac se uită repede.

Proverbe și zicători Turceşti despre viteză, sărăcie, uitare

Chiar şi găina când bea apă se uită în sus.

Proverbe și zicători Turceşti despre băutură, uitare, apă

Niciodată nu te uita înapoi. Dacă Cenușăreasa s-ar fi întors după pantof, nu ar fi devenit prințesă.

Maxime despre uitare

Cel înţelept iartă insultele la fel de uşor cum ingratul uită binele care i s-a făcut.

Proverbe și zicători Germane despre iertare, bine, înțelepciune, uitare

Într-un colț uitată,
Rămân vara.
Toată iarna-n jurul meu,
V-adunați mereu.

Răspuns: Soba

Ghicitori

Unul pe altul catarati. sunt--ia uita-te la ei mititei. Doi colacei, numai buni sa-i pui la copt!...cin sa fie?

Raspuns: Cifra opt

Ghicitori

Cand se da zestrea:

Uitati-va, guri cascate,
Ca nu-s haine cumparate,
Ca-s de mireasa lucrate.
N-o stat cu ochii-n fereastra
Nici cu coatele pe masa,
Ce-o stat cu ochii-n pamant
Si la haine tot lucrand.
(Ghe. Cernea)

Orații de nuntă

E foarte bine ca esti un om cu picioarele pe pamant, dar nu uita ca trebuie sa le mai si misti.

Proverbe și zicători Româneşti despre uitare, pământ, bine

Cei doi băieți părăsiți

Era un om, căruia i-a fost murit femeia cea dintâi, şi i-au rămas de la dânsa un băiat şi o copilă; dară pentru că era încă tânăr, s-a însurat de-a doua oară şi şi-a luat o muiere, pe care o iubea foarte. Această maştie...

Basme Româneşti

Greuceanu

A fost odată ca niciodată

Era un împărat și se numea împăratul Roșu. El era foarte mâhnit că, în zilele lui, niște zmei furaseră soarele și luna de pe cer.

Trimise deci oameni prin toate țările și răvașe prin orașe, ca să dea...

Basme Româneşti

Balaurul cel cu şapte capete

A fost odată într-o ţară un balaur mare, nevoie de cap. El avea şapte capete, trăia într-o groapă, şi se hrănea numai cu oameni. Când ieşea el la mâncare, toată lumea fugea, se închidea în case şi sta ascunsă până...

Basme Româneşti

Cele trei rodii aurite

A fost odată un împărat, şi avea un fecior; acesta, şezând la fereastră, vede o babă bătrână, care venea cu tivga să ia apă de la fântână. Ce-i vine lui, ia o piatră şi aruncând-o către fântână, nemereşte drept în tivgă,...

Basme Româneşti

Ciobănaşul cel isteţ sau ţurloaiele blendei

A fost odată un împărat şi o împărăteasă. Amândoi erau oameni de treabă şi frumoşi. Ei se iubeau, nevoie mare! Dară erau tot mâhniţi şi amărâţi că nu făceau copii. Toate leacurile ce luase împărăteasa...

Basme Româneşti

Cotoşman năzdrăvanu

A fost odată o pereche de oameni. Ei n-aveau copii. Într-o zi, fiind cu voie bună, zise bărbatul către femeie:

– Soro, de la mila lui Dumnezeu noi n-avem copii. Să mergem pe câmp şi ce vom găsi, aceea să ne fie copil....

Basme Româneşti