Caută în folclor: soar

Pasărea măiastră

A fost odată un împărat evlavios şi bun. El avea trei feciori. Pe lângă multe bunătăţi ce făcuse oamenilor din împărăţia lui, a ridicat şi o monastire de care să se ducă pomina. A împodobit-o cu aur, cu pietre nestemate şi cu...

Voinicul cel cu cartea în mână născut

A fost odată o babă şi un unchiaş. Ei până la vreme de bătrâneţe nu avură nici un copil. Ce nu făcură? Ce nu dreseră? Şi ca să aibă şi ei măcar o miarţă de copil, nici cât. Ba merseră pe la descântătoare,...

Zâna munţilor

A fost odată un împărat foarte viteaz; toate împărăţiile de prinprejurul împărăţiei sale îi cerea sfaturi: atâta era de drept şi înţelept. Când se isca sfadă între dânşii, la acest împărat mergeau mai întâi la judecată şi, cum...

Răsari, soare, tare

Răsari, soare, tare, mai întâi răsari
Dai, Domnului, Doamne

Mai întâi răsari în toate latur’le
Dai, Domnului, Doamne

În toate latur’le, în toate vadur’le
Dai, Domnului, Doamne

Mai întâi răsari la această casă...

Uita-te la soare si in felul acesta nu vei vedea umbrele.

Uitat-te soare si in acest fel nu vei vedea umbra.

Pentru tată, fata e luna; pentru mamă – soare.

Omul dormitează, soarta îi e trează.

În lume, e numai un soare, în casă – numai un stăpân mai mare.

Când vorbeşti despre soare, îi vei vedea razele.

Îndreaptă-ţi faţa către soare şi lasă umbra în spatele tău.

Întoarce-ţi faţa către soare şi umbrele vor rămâne în urma ta.

Dacă eşti bogat sau sărac, mulţumeşte-te cu soarta ta, fiindcă e nebun cel care nu ştie să râdă în orice împrejurare.

Dacă pierzi vremea când este soare, vei usca orezul noaptea la lumina licuricilor.

Luna devine întunecoasă apropiindu-se de soare.

Când bădăranul se îmbogăţeşte, poartă umbrela de soare şi noaptea.

Nu-ţi cunoşti soarta până-n clipa morţii.

Pe cel ce vrea soarta îl conduce, pe cel ce nu, îl târăşte.

Decât două pâini la soare, mai bine o pâine la umbră.

Noapte cu soare nu s-a pomenit.