Caută în folclor: soar

Tu ești lumina cea sfântă, Precista blagoslovita...

Tu ești lumina cea sfântă
Precista blagoslovită
Că ai născut pre Fiul Sfânt
Oamenilor pre pământu’.

Tu ești cinstea îngerească
Și slava apostolească
Biruința sihastrească
Nădejdea calugarescă.

Tu ești izvor de viață
Ada bine cu...

Jur acum pana nu iese soarele

Unde nu intră soarele pe fereastră, intră doctorul pe ușă.

Destinul pune două degete pe ochii omului, două pe urechile lui şi pe al cincilea pe buzele lui spunându-i: Taci!

Prietenia celor puternici, jurământul femeii şi soarele de iarnă durează cel mai puţin.

Omul bătrân este ca soarele pe cer.

În ploaia de vară şi în soarele de iarnă să nu te-ncrezi.

Când iese soarele, stelele apun.

Ce-am pierdut la lumina lumânării, am găsit la lumina soarelui.

Sunt un ghinionist cu renume, dacă aş vinde lumânări, soarele n-ar mai apune.

Neomul bârfeşte pe om aşa cum licuricii bârfesc soarele.

Nisipul e mai cald decât soarele.

Nu vinde soarele ca să cumperi o lumânare.

De multe ori îţi întâlneşti destinul chiar pe drumul pe care mergi ca să-l eviţi.

Adeseori, un om îşi întâlneşte destinul pe drumul pe care a luat-o pentru a-l ocoli.

Omul virtuos seamănă cu arborele stufos care, chiar expus razelor soarele, răspândeşte răcoare sub ramurile lui.

Licuricii se laudă cu lumina lor când nu răsare nici soarele, nici luna; pisica cât este ea de curajoasă când tigrul se întoarce în pădure.

Răbdarea poate învinge destinul.

Ai nevoie de o dovadă că există Dumnezeu? Oare aprinde cineva o torţă ca să vadă soarele?

În noiembrie îşi cumpără şi soarele cojoc.