Descântec de Muma Pădurii:
Se descântă cu perie în tărâţe, cu care mai apoi se va afuma seara.
Leoaico,
Moroaico,
Colţato,
Zâmbato,
Despletito,
Muma Pădurii
De ziua,
De noapte,
Du-te la dealul ardealului,
Că copilul are...
Descântec de Muma Pădurii:
Se leagă într-o cârpă scoasă din spatele cămăşii câte puţin din: tămâie neagră, tămâie albă, piper, silitră, pucioasă, lulachiu, sare, şarpe din coiul armăsarului, căpăţână de şarpe tăiată cu para de argint de la...
Descântec de Muma Pădurii:
Descântătoarea ia o mătură, foc, un topor şi o oală cu apă. Se aşează în pragul uşii de afară şi cât descânta se uita la un pom. Muma copilului şade la spatele ei. Se descântă numai când soarele e pe muchie, gata de...
Descântec de matrice:
- Se ia untură râncedă, veche de mai multi ani, și aceea se pune într-un vas.
- Apoi, cu un cuțit de șatră, închegător și barem cu doua tăișuri, la care cuțit e de lipsa să fie ceva parte făcută din aramă, ținându-le în...
Colo sus în vremea ceia
În frumoasa Galileea,
O fecioara vietuia
Ce Maria se numea.
Moș Crăciun
Eu l-am-văzut pe Moș-Crăciun: e un moșneag
Cu barbă albă, cu cojoc și cu toiag,
Ca toți moșnegii care trec pe drum.
Departe, într-o țara fermecată
În care nimeni n-a ajuns vreodată,
Stă singur cuc într-un bordei de fum....
Moș Crăciun
Moș cu barba de zăpada,
Fără daruri, moș sărman,
Tinerețea ta grămadă
N'o s'o vadă
Nici ast an.
Torc păianjenii sub grindă,
Țara-i fără de băieți, -
Nu-ți mai vin cu ceata'n tindă
O colinda
Să-i înveți.
De cu...
Frunzuliță de doi spini,
Auzit-am prin bătrâni
Că e rea pâinea-n străini
Auzit-am, n-am crezut
M-am dus singur și-am văzut,
Am trecut în ceea parte
În neagra străinătate.
N-am ce zice....
Era odată un împărat puternic şi mare şi avea pe lângă palaturile sale o grădină frumoasă, bogată de flori şi meşteşugită nevoie mare! Aşa grădină nu se mai văzuse până atunci, p-acolo. În fundul grădinei...
Erau odată, cică, un moşneag şi o babă. Copii nu avusese, şi-aşa ar fi voit să aibă, de se dădeau în vânt după ei. Baba mai ales, veşnic se ruga lui Dumnezeu să se milostivească cu ea şi să-i dăruiască un copil. Dumnezeu ştie, însă,...
Pe vremile pe când era iobăgia cea grea, trăia un om sărac într-o colibă din pădurea domnească, căci era păzitor la pădurea aceea.
Odată a mers domnul la pădure și, părându-i-se că pădurarul ar fi dat cuiva lemne fără slobozenie...
Zice c-a fost odată un om şi, când era să moară, chemă pe cei trei fii ai săi la pat şi le zise:
– Dragii mei copii, dacă voi muri eu, voi să-mi faceţi la mormânt un foc din nouăzeci şi nouă de cară de lemne şi...
