Caută în folclor: rade

Prostul râde de trei ori: o dată când râd ceilalţi, o dată când înţelege gluma şi încă o dată când îşi dă seama că râsese fără să înţeleagă.

O fată care râde e pe jumătate cucerită.

Cel ce râde, muşcă.

Fericirea vine în casa în care se râde.

Când te salvezi fugind cinzeci de paşi, nu râde de cel care a fugit o sută de paşi.

Broasca în fântână îşi râde de ocean.

Corbul râde de negreala corbului.

Nu râde de omul bolnav, ca să nu ţi se întoarcă.

Nebunul nu râde de ce vede, ci de ce şi-aduce aminte.

Copilul râde şi când nu e de râs.

Pentr-un boţ de mămăligă, râde prostul de se strică.

Prostul râde fără să ştie de ce.

Prostul râde singur de prostia lui.

De plăcinte gura râde, de vărzare şi mai tare.

Şade dracul în baltă şi râde de altul.

Cine râde de spân trebuie să aibă barba neagră.

Colo jos, în prundurele

Colo jos în prundurele,
Florile dalbe, (*)
Ardu-şi două luminele

Da` ale nu-s luminele, (*)
Că-s două surori a mele.

Una plânge, una râde, (*)
Una plânge, una râde.

Cea ce plânge flori cuprinde, (*)
Cea ce râde mese-ntinde....

Cum ii rupi toalele, El rade.

Raspuns: Porumbul

Broasca țestoasă cea fermecată

A fost odată un împărat, și el avea trei feciori. Când le-a venit și lor vremea de însurătoare, le-a zis împăratul:

– Dragii mei copii, v-ați făcut mari; mergeți de vă căutați ursitele, ca să intrați și voi în...

Dănilă Prepeleac

Erau odată într-un sat doi frați, și amândoi erau însurați. Cel mai mare era harnic, grijuliu și chiabur, pentru că unde punea el mâna punea și Dumnezeu mila, dar n-avea copii. Iară cel mai mic era sărac. De multe ori fugea el...