Caută în folclor: pune

Rodul tainic

A fost odată un împărat, și-n curtea acelui împărat se afla un pom atât de înalt, încât nimeni nu era în stare să-i vadă vârful. Pomul acesta înflorea și dădea rod în fiecare an, dar nici împăratul, nici curtenii lui, nici vreun...

Roman Năzdrăvan

(de Nicolae Filimon)

A fost odată ca niciodată, daca n-ar fi, nici că s-ar povesti; cînd să potcovea purecele cu nouă sute nouăzeci și nouă oca de fier, și tot da cu spatele de cer; linguriță scurtă pe gura cui n-ascultă.

A...

Soacra cu trei nurori

(de Ion Creangă)

Era odată o babă, care avea trei feciori nalţi ca nişte brazi şi tari de virtute, dar slabi de minte.

O răzeşie destul de mare, casa bătrânească cu toată pojijia ei, o vie cu livadă frumoasă, vite şi...

Voinicul cel cu cartea în mână născut

A fost odată o babă şi un unchiaş. Ei până la vreme de bătrâneţe nu avură nici un copil. Ce nu făcură? Ce nu dreseră? Şi ca să aibă şi ei măcar o miarţă de copil, nici cât. Ba merseră pe la descântătoare,...

Voinicul cel fără de tată

A fost un împărat ş-o împărăteasă. Ei aveau numai o fată şi o păzea ca lumina ochilor lor. Ea n-avea voie să iasă nici până în grădină fără dădaca ei. Aceasta o ţinea de aproape şi n-o scăpa din vedere nici cât ai da...

Dimineața lui Crăciunu'

Zorile-s dalbe, zori de ziuă

Dimineața lui Crăciunu'
Să le-aduc la acest om bunu',

Zorile-s dalbe, zori de ziuă

Să le-aduc la acest om bunu'.
Intră-n casa, pune masă

Zorile-s dalbe, zori de ziuă

Intră-n...

La săvârșitul lumii Trâmbița-s-or îngerii

La săvârșitul lumii
Trâmbița-s-or îngerii
În patru cornuri de lume,
La tât omu p-a lui nume.
Și or trâmbița cu frice,
Domnii și-mpărati or planje,
D-apoi noi ce-om pute zace?
Ne-om răscumpăra cu sânge.
Nu cu aur, nici cu-argint,...

Nu te pune cu prostul că are mintea odihnită.

Când îi vorbi puneţi trei lacăte: la inimă, la gât şi la gură.

Lacătul nu se pune la uşă pentru hoţi, ci pentru oameni cinstiţi.

Dacă şoarecele îşi pune pantaloni, pisica e cea care îi va scoate.

Nu pune în acelaşi loc focul şi lâna.

Destinul pune două degete pe ochii omului, două pe urechile lui şi pe al cincilea pe buzele lui spunându-i: Taci!

Măgarul e el, dar iarba o pune în faţa altuia.

Jugul se pune pe grumazul boului care trage.

Unde-i o oală, pune şi el capacul.

Cine face urcioare, le pune şi toarte.

Olarul pune toarta la urcior acolo unde vrea el.

Nu te pune rău cu omul rău.

Mâţa care-şi pune mănuşi, nu prinde şoareci.