Zâna apelor
Pe vremile pe când era iobăgia cea grea, trăia un om sărac într-o colibă din pădurea domnească, căci era păzitor la pădurea aceea.
Odată a mers domnul la pădure și, părându-i-se că pădurarul ar fi dat cuiva lemne fără slobozenie...
Colindăm pe cel mai bun.
Colindăm colind duios
Domnului Isus Hristos.
Care bine a voit
Și pe noi ne-a mântuit.
El de-al nostru mare drag
A pășit cerescul prag.
A lăsat frumosul rai
Și-a venit pe-al...
Pe vremile pe când era iobăgia cea grea, trăia un om sărac într-o colibă din pădurea domnească, căci era păzitor la pădurea aceea.
Odată a mers domnul la pădure și, părându-i-se că pădurarul ar fi dat cuiva lemne fără slobozenie...
A fost ce-a fost, că de n-ar fi, nu s-ar povesti. A fost odată o muiere văduvă, îi murise adică bărbatul şi ea rămase cu trei copii: doi feciori şi-o fetiţă. Şi nu era săracă văduva, că bărbatu-său, fie iertat...
Zice c-a fost odată un om şi, când era să moară, chemă pe cei trei fii ai săi la pat şi le zise:
– Dragii mei copii, dacă voi muri eu, voi să-mi faceţi la mormânt un foc din nouăzeci şi nouă de cară de lemne şi...
A fost odată un împărat. El ajunsese la căruntețe, și nu se învrednicise a avea și el măcar un copil. Se topea d-a-n picioarele, bietul împărat, să aibă și el, ca toți oamenii, măcar o stârpitură de fecior, darǎ în deșert....
În vremea veche, pe când oamenii, cum sunt ei azi, nu erau decât în germenii viitorului, pe când Dumnezeu călca încă cu picioarele sale sfinte pietroasele pustii ale pământului, — în vremea veche trăia un împărat...
Pe podele de nuiele
Duc copii-n palme stele
Să le lase pe la case
Unde-s gazdele miloase
Și cu dragoste creștină
Duc copiii-n pumni lumină
Drumu-i greu, zăpada-i mare
Vin copiii pe cărare
Să tot taie neaua în două
Duc copii-n gene...
Sus la poarta raiului,
Poarta raiului
Paşte turma Tatălui,
Turma Tatălui
Refren:
Linu-i lin şi iară lin,
Bate vântul frunza lin,
Lin şi iară lin.
Dar la turmă cine sta?
Oare cine sta?
Stă chiar Maica Precista,
Maica...
Tot umbla Petre pe Raiu’
Florilor dalbe (*)
Tot solind şi trâmbiţând.
Să-şi afle vun neam de-a luiu’, (*)
Neam de-a lui nu şi-o aflat.
Pân-la poarta Raiuluiu’ (*)
Acol-era tatăl său.
Tatăl său din grai,...