Caută în folclor: pare

Sfatul femeii pare neînsemnat, dar cine nu ţine seama de el e un nebun.

Un om înţelept îşi schimba părerea, un om prost niciodată.

Găina vecinului pare gâscă, iar soţia lui, fecioară.

Când te strânge încălţămintea toată lumea ţi se pare strâmtă.

După părerea tăbăcarului pe lume nu există miros urât.

Pentru îndrăgostiţi, o căpiţă de paie pare să fie aidoma unui palat.

Nu ai avut niciodata, nici nu vei avea dar cand il pierzi iti pare rau.

Raspuns: Trenul

La luarea petelii:

Infloriti, flori, infloriti,
Ca mie nu-mi trebuiti.
Infloriti de stati parete
Ca eu mi-am iesit din fete
Maine intru-ntre neveste
Pana azi cu fetele,
Maine cu nevestele.
(G.Fira)

Strigaturi:

Eu puicuta te-as lua
Dar mi-a spus vecina ta
Ca te culci seara cu soare
Si te scoli la pranzu mare,
Si-nca-ti pare cu banat
Prea de noapte te-ai sculat.
(Mihai Eminescu)

Soarele si luna:

Foaie de cicoare,
În prundut de mare
Iata ca-mi rasare
Puternicul Soare.
Dar el nu-mi rasare,
Ci va sa se-nsoare;
Ca mi-a tot umblat
Lumea-n lung si-n lat,
Tara Romaneasca
Si Moldoveneasca
Lungis,...

Colo-n deal, dupa deal, Florile dalbe, Răsărit-a sfântul soare

Colo-n deal, dupa deal
Florile dalbe
Răsărit-a sfântul soare,
Și acela nu-i sfânt soare
Da-i o monastire mare.

În cetatea-mpărateasca, Florile sunt dalbe

În cetatea-mpărateasca
Florile sunt dalbe
Prins-au rugii să-nfloreasca
Însa nu e rug în floare
Că-i Preasfânta Născătoare


Langă Maica-n legănel
Doarme pruncul mititel,
Iar în jurul pruncului
Crește floarea drumului


Printre...

Oaspeți cu azur în gene Și zăpada pe opinci

Oaspeți cu azur în gene
Și zăpada pe opinci
Se iviră la ferastră
Cu colinde și tilinci.

Cântec legănat și fraged,
Înfloriri de ghiocei
Umbre mari țineau isonul
Albăstrind pe după ei.

Se părea ca-n zvon de aripi
Și miros de tămâier...

Plugușorul: Aho, aho, copii și frați, Stați putin și nu-mânați

Plugușorul:

Aho, aho, copii și frați,
Stați putin și nu-mânați,
Lângă boi v-alăturați
Și cuvântul mi-ascutați:

S-a sculat mai an
Bădica Traian
Și-a încălecat
Pe-un cal învățat,

Cu numele de Graur,
Cu șeaua de aur,
Cu frâu de...

Balada Zburatorului:

Vezi, mama, ce ma doare si pieptul mi se bate,
Multimi de vinetele pe san mi se ivesc;
Un foc s-aprinde-n mine, racori ma iau la spate,
Îmi ard buzele, mama, obrajii-mi se palesc!
Ah! inima-mi zvacneste!... si...

Nunta Zamfirei:
E lung pamantul, ba e lat,
Dar ca Sageata de bogat
Nici astazi domn pe lume nu-i,
Si-avea o fata, - fata lui -
Icoana-ntr-un altar s-o pui
La inchinat.

Si dac-a fost petita des,
E lucru tare cu-nteles,
Dar dintr-al printilor...

Lirica de haiducie

Doina haiduceasca:

Eu, vere, te-as intreba,
Daca nu te-ai supara,
Cu ce hrana te hranesti
De nici vara nu muncesti,
Nici iarna nu imblatesti? ",,Nu stiu, vere, spune-ti-oi,
Ori o palma trage-ti-oi.
Cand e...

Zâna apelor

Pe vremile pe când era iobăgia cea grea, trăia un om sărac într-o colibă din pădurea domnească, căci era păzitor la pădurea aceea.

Odată a mers domnul la pădure și, părându-i-se că pădurarul ar fi dat cuiva lemne fără slobozenie...

Pipăruş-Petru şi Florea-Înflorit

A fost ce-a fost, că de n-ar fi, nu s-ar povesti. A fost odată o muiere văduvă, îi murise adică bărbatul şi ea rămase cu trei copii: doi feciori şi-o fetiţă. Şi nu era săracă văduva, că bărbatu-său, fie iertat...

Cei doi băieți părăsiți

Era un om, căruia i-a fost murit femeia cea dintâi, şi i-au rămas de la dânsa un băiat şi o copilă; dară pentru că era încă tânăr, s-a însurat de-a doua oară şi şi-a luat o muiere, pe care o iubea foarte. Această maştie...