Caută în folclor: pamantul

În pământul negru se face pâinea albă.

Numa pamantul astupa gura flecarului.

Sa nu simta nici pamantul.

Pai cine iubeste si lasa:

Pai cine iubeste si lasa,
Cine iubeste si lasa,
Dumnezeu sa-i dea pedeapsa,
Dumnezeu sa-i dea pedeapsa,

Taraisul sarpelui
Si pasul gandacului,
Vajaitul vantului,
Pulberea pamantului,
Pulberea...

Cerul și pământul

Cerul și pământul
În cântec răsună
Îngeri și oameni
Cântă împreună

Refren:
Hristos se naște,
Domnul sfânt coboară
Îngerii-i cântă,
Magii îl adoară
Pastori aleargă,
Ieslea-mpresoară,
Mari minuni se...

Făt-Frumos din lacrimă

În vremea veche, pe când oamenii, cum sunt ei azi, nu erau decât în germenii viitorului, pe când Dumnezeu călca încă cu picioarele sale sfinte pietroasele pustii ale pământului, — în vremea veche trăia un împărat...

Raiul iti inchiriaza un suflet in timp ce Pamantul iti inchiriaza un mormant.

A dispărut de parcă l-a înghițit pământul.

Nu moştenim pământul de la înaintaşi, pur şi simplu îl împrumutăm de la copiii noştri.

Sângele mamei şi tatălui e scump, pământul şi apa patriei sunt dulci.

Fudulul, când trece pe drum, zguduie pământul.

Salteaua plugarului e pământul, perna lui – piatra goală.

Pasăre, să nu-ţi faci cuibul pe pământul seniorului!

Gândesc că Pământul aparţine unei foarte mari familii din care mulţi sunt morţi, câţiva trăiesc şi nenumăraţi alţii sunt încă nenăscuţi.

Norii singuri nu pot să ude pământul.

Dacă trei oameni sunt o inimă, pământul galben se preface în aur, dacă trei oameni sunt trei idei, chiar aurul se transformă în praf.

Nu moştenim pământul de la strămoşi, ci îl împrumutăm de la copiii noştri.

Zăpada îngraşă pământul.

Numai pământul astupă gura flecarului.

Gura omului numai pământul o astupă.