Caută în folclor: munte

Bună vremea, bună vremea!

Bună vremea, bună vremea!
Bade gazdă, odihnești,
Ori numai ne amăgești,
Ori plugărași nu dorești,
Căci te cam posomorești.
Noi cu plugul ne-am luat
De cu seara ce-a-nserat
Și-am fi venit mai demult,...

Oricât ar fi muntele de înalt, tot există o cărăruie până în vârf.

Atunci când auzi că un munte a fost mişcat din loc, crede acest lucru. Atunci, însă, când auzi că cineva şi-a schimbat caracterul, nu da crezare acestui zvon.

Binele pe care îl faci la şes îţi va fi înapoiat la munte.

Pe muntele omului leneş, nu ninge niciodată.

În loc să mă ruşinez în vârful muntelui, mai bine mă ruşinez la poalele lui.

Vârful muntelui este primul punct pe care a călcat un zeu.

Trebuie să se surpe muntele ca să se umple prăpastia.

Nu orice lingură poate să fie polonic, nu orice munte – Ararat.

Capra bună se vinde de pe munte.

Cine nu se urcă pe munte nu cunoaşte înălţimea cerului.

Când cineva este îndrăgostit, un vârf de munte devine un şes.

Căsătoreşte-te cu o fată de la munte şi te vei însura cu tot muntele.

Unui om harnic îi e mai uşor să treacă peste munte, decât îi este unui leneş să mişte un deget.

Cel care mută un munte începe prin a căra pietrele mici.

O noapte petrecută pe munte echivalează cu ani de meditaţii şi rugăciuni.

Dacă nu te înalţi pe un munte, nu ai cum vedea câmpia.

Sunt mai multe drumuri spre vârful muntelui, dar de acolo priveliştea este mereu aceeaşi.

Chiar şi Muntele Diamant trebuie văzut după masă.

Adună praf pentru a construi un munte.