Caută în folclor: munc

Cine munceşte, hrană agoniseşte.

Cine munceşte la tinereţe, are la bătrâneţe.

Cine munceşte şi învaţă, om deştept devine-n viaţă.

Cine nu munceşte, nu ştie ce-i odihna.

Există şi muncitori cu gura.

Omul care munceşte mănâncă şi gras şi dulcişor.

Cei mici muncesc pentru cei mari şi cei săraci pentru cei bogaţi.

La nuntă mai mulţi oameni muncesc, numai mirii folosesc.

Sărac e cine munceşte şi bogat cine jupuieşte.

Sărac nu-i acel care munceşte, dar cel care risipeşte.

A munci pentru bani nu este nicio ruşine.

Când patimile te apucă, nici ruşinea, nici teama nu te împiedică. Atunci când banii-s a ta ispită, nici părinţii, nici regii nu te pot îndrepta. Când cu spor munceşti, la somn sau la chef nu te gândeşti.

Odihneşte-te ca să munceşti şi munceşte ca să te odihneşti.

Cine munceşte se cunoaşte după mână şi cine învaţă, după limbă.

Sunt trei lucruri care determină viaţa unei persoane: şansa dată de Dumnezeu, locul unde te-ai născut, ai trăit şi ai muncit şi în al treilea rînd, relaţiile sociale în care ai fost implicat.

Pogorât-a pogorât, Dumnezeu cu Petru Sfânt, Florile-s d’albe

Pogorât-a pogorât,
Dumnezeu cu Petru Sfânt,
Florile-s d’albe,
Pogorât-au toţi să vază
Ce fac domnii cu iobagii
Şi avuţii cu săracii
Florile’s dalbe
Luară se duseră
Ajunse, văzuseră
Florile’s dalbe
În mijlocul satului
La casa bogatului...

Ce vine de haram, de haram se duce
Și ce vine prin trudă, prin trudă se duce.