Caută în folclor: minte

Ciobănaşul cel isteţ sau ţurloaiele blendei

A fost odată un împărat şi o împărăteasă. Amândoi erau oameni de treabă şi frumoşi. Ei se iubeau, nevoie mare! Dară erau tot mâhniţi şi amărâţi că nu făceau copii. Toate leacurile ce luase împărăteasa...

Dănilă Prepeleac

Erau odată într-un sat doi frați, și amândoi erau însurați. Cel mai mare era harnic, grijuliu și chiabur, pentru că unde punea el mâna punea și Dumnezeu mila, dar n-avea copii. Iară cel mai mic era sărac. De multe ori fugea el...

Decât ar fi un sac de carte şi-o mână de minte, mai bine o mână de carte şi un sac de minte.

Decât să fii un sac de carte şi-o mână de minte, mai bine o mână de carte şi un sac de minte.

A avea mai mult noroc decât minte.

Decât un car de frumuseţe, mai bine un dram de minte.

Unde e minte multa e si nebunie multa.

Nu este un bun mediator cel care nu minte puţin.

Cine are minte multa, tace si asculta.

Cine jură, lesne minte.

De ani e mare si minte n-are.

Decat un sac de carte si o mana de minte, mai bine invers.

Dintele de minte la femeie iese dupa moarte.

Fata mare minte n-are.

La un car de învăţătură e bună şi o lingură de minte.

La un car de minte e bine și un dram de noroc.

Multa minte nu se cere, prost sa fii sa ai putere.

Plete lungi si minte scurta, judecata mai marunta.

Pipăruş-Petru şi Florea-Înflorit

A fost ce-a fost, că de n-ar fi, nu s-ar povesti. A fost odată o muiere văduvă, îi murise adică bărbatul şi ea rămase cu trei copii: doi feciori şi-o fetiţă. Şi nu era săracă văduva, că bărbatu-său, fie iertat...

Neghiniță

A fost odată o babă, bătrână, bătrână. Abia zărea de bătrână ce era. Și mâinile îi umblau la ciorap, iar în gândul ei se ruga la Dumnezeu s-o dăruiască cu un copil, că n-avea decât pe unchiașul ei. Și unchiașul, ba la pădure, ba la...