Caută în folclor: minciuna

Poveste țărănească

A fost odată un împărat. El avea trei feciori. Când fu la ceasul morții, își chemă feciorii și le zise:

– Feții mei, sunt cu sufletul la gură, precum mă vedeți; un lucru numai vă cei: în cele trei nopți după înmormântarea...

Celui recunoscut pentru sinceritatea sa îi este crezută şi minciuna, pe când cel mincinos nu e crezut nici când spune adevărul.

Ştiinţa are multe neajunsuri: boala ei este uitarea, nefericirea ei e minciuna, irosirea ei e răspândirea printre cei săraci cu duhul, iar cel mai mare cusur al ei e acela că nu este niciodată îndestulătoare.

Cel care preferă să tacă în loc să spună adevărul, acela spune deja o minciună.

Dacă minţi, să minţi în aşa fel încât să crezi şi tu că minciuna ta e adevărată.

Mai bine pălmuieşte-mă cu adevărul, decât să mă săruţi cu o minciună.

Minciunile împăratului sunt adevărurile săracului.

Nu fi prieten cu un mincinos, căci îl vei urma, nu vei ajunge bine.

Cine se-nvață mincinos, când spune adevarul se îmbolnăvește.

Cine intra pe o usa cu un cap si pe alta usa iese cu 100?

Raspuns: Minciuna

Intr-o ramatura de oaie
Am gasit un corn de porc.
Orbul a vazut,
Ciungul l-a luat;
Cel cu pielea goala
In rau l-a bagat.

Raspuns: minciuna

Moș Crăciun din nou sosit-a de pe unde a umblat

Obosit de lungă cale și de sacul încărcat!
Vine iarăși, ca-n toți anii, să aducă jucării,
Hăinuțe și caști frumoase, pentru cei cuminți, copii!

Și vă-ndeamnă moșul astăzi: să fiți buni cu...

Tei Legănat

Erau odată, cică, un moşneag şi o babă. Copii nu avusese, şi-aşa ar fi voit să aibă, de se dădeau în vânt după ei. Baba mai ales, veşnic se ruga lui Dumnezeu să se milostivească cu ea şi să-i dăruiască un copil. Dumnezeu ştie, însă,...

Cei doi băieți părăsiți

Era un om, căruia i-a fost murit femeia cea dintâi, şi i-au rămas de la dânsa un băiat şi o copilă; dară pentru că era încă tânăr, s-a însurat de-a doua oară şi şi-a luat o muiere, pe care o iubea foarte. Această maştie...

Făt-Frumos cu părul de aur

A fost odată într-o pustie mare un pustnic, şi petrecea singur singurel. Vecinii săi erau fiarele pădurilor. Şi aşa era de bun la Dumnezeu, încât toate dobitoacele i se închinau, când se întâlneau cu dânsul....

Balaurul cel cu şapte capete

A fost odată într-o ţară un balaur mare, nevoie de cap. El avea şapte capete, trăia într-o groapă, şi se hrănea numai cu oameni. Când ieşea el la mâncare, toată lumea fugea, se închidea în case şi sta ascunsă până...

Broasca țestoasă cea fermecată

A fost odată un împărat, și el avea trei feciori. Când le-a venit și lor vremea de însurătoare, le-a zis împăratul:

– Dragii mei copii, v-ați făcut mari; mergeți de vă căutați ursitele, ca să intrați și voi în...

Dănilă Prepeleac

Erau odată într-un sat doi frați, și amândoi erau însurați. Cel mai mare era harnic, grijuliu și chiabur, pentru că unde punea el mâna punea și Dumnezeu mila, dar n-avea copii. Iară cel mai mic era sărac. De multe ori fugea el...

Ileana cea șireată

A fost ce-a fost; dacă n-ar fi fost nici nu s-ar povesti. A fost odinioară un împărat care avea trei fete, dintre care cea mai mare era frumoasă, cea mijlocie și mai frumoasă, iar cea mai tânără Ileana atâta de frumoasă încât...

Neghiniță

A fost odată o babă, bătrână, bătrână. Abia zărea de bătrână ce era. Și mâinile îi umblau la ciorap, iar în gândul ei se ruga la Dumnezeu s-o dăruiască cu un copil, că n-avea decât pe unchiașul ei. Și unchiașul, ba la pădure, ba la...