Caută în folclor: miez

Patru frati stau intr-o casa
Si de ploaie nu le pasa!

Raspuns: Miezul de nuca

Descântec de Pează

Peaza (paza) e o insectă neagră şi mare care vine să pocească copiii nou născuţi şi mamele lor. Descântecul se face întotdeauna în ziua de marţi. Descântătoarea ia o frânghie de breciri din care măsoară 3 coţi şi zice:...

Descântec de Ceasul Rău: Ceas rău cu pocitură, Ceas rău cu săgetătură...

Descântec de Ceasul Rău:

Ceas rău cu pocitură,
Ceas rău cu săgetură,
Ceas rău cu spaimă,
Ceas rău de cu seară,
Ceas rău de miezul nopţii,
Ceas rău de ziuă,
Să te duci pe munţi,
Pe sub munţi
C-acolo-s a tale curţi,
C-acolo-s mese...

E trimis de Dumnezeu,
E ocrotitorul tau.
Totdeauna ti-e aproape
Si in zi si-n miez de noapte;
Te va insoti mereu
Si la bine si la greu!

Raspuns: ingerasul

Cantecul mioarei:

S-aude, s-aude,
departe la munte,
goman, gomanas,
glas de buciumas,
de trei ciobanasi,
goman, gomanind,
oile pornind,
pe-un picior de munte
cu hatasuri multe.
S-apoi suie si coboara,
zi mare de vara,
din...

Maria se preumbla, Vreun locaș a-și căpăta

Maria se preumbla,
Vreun locaș a-și căpăta.
Jos, în sus și iară-n jos,
Căci bătea vânt friguros.

Și-avea veștmânt de-argint
Căci va naște Fiul sfânt.
Bună seara lui Crăciun,
Zise Maria celui bun.

Lasă-mă-n palatul tău
Ca să...

Nașterea Mântuitorului

În Betleem colo-n oraș
Dormeau visând locuitorii
Iar lângă turma, pe imaș
Stăteau de paza, treji, păstorii.

Și-n miez de noapte dulce cânt
Din cer cu stele-a răsunat
Se rumenise cerul sfânt
Pastorii s-au...

Lirică de înstrăinare: Frunzuliță de doi spini

Frunzuliță de doi spini,
Auzit-am prin bătrâni
Că e rea pâinea-n străini
Auzit-am, n-am crezut
M-am dus singur și-am văzut,
Am trecut în ceea parte
În neagra străinătate.
N-am ce zice....

Tristi-Copil și Inia Dinia

A fost, a fost, că dacă n-ar fi fost, nu s-ar povesti, nici eu a lehăi ca un purice-a plesni. Şi eu nu-s de când poveştile; îs mai dincoace cu vo două-trei zile. Poveştile pe la poartă trecea când pe mine mama mă...

Greuceanu

A fost odată ca niciodată

Era un împărat și se numea împăratul Roșu. El era foarte mâhnit că, în zilele lui, niște zmei furaseră soarele și luna de pe cer.

Trimise deci oameni prin toate țările și răvașe prin orașe, ca să dea...

Departe, departe...

Departe, departe

Sub castanii din via părăsită, mai mulţi copilaşi, în cămăşi albe, mă înconjuraseră. Stam pe pământul cald, cu mâinile sub cap, privind adâncul cerului albastru, şi povesteam.

O fetiţă îmi sorbea cuvintele, dând într-o...

Florița din codru

A fost ce-a fost; dacă n-ar fi fost, nici nu s-ar povesti.

În mijlocul codrilor; lângă drumul cel mare, lângă drumul cel de țară, pe unde umblă și trece împăratul cu voinicii săi, era odinioară o crâșmă, la crâșma aceea...

Făt-Frumos din lacrimă

În vremea veche, pe când oamenii, cum sunt ei azi, nu erau decât în germenii viitorului, pe când Dumnezeu călca încă cu picioarele sale sfinte pietroasele pustii ale pământului, — în vremea veche trăia un împărat...

Lupul cel Năzdrăvan și Făt-Frumos

A fost odată un împărat și o împărăteasă. Ei aveau trei copii. Mai aveau pe lângă palaturile lor o grădină foarte frumoasă. Și atât de drag îi era florile acestui împărat, încât însuși cu multă tragere de inimă...

Neghiniță

A fost odată o babă, bătrână, bătrână. Abia zărea de bătrână ce era. Și mâinile îi umblau la ciorap, iar în gândul ei se ruga la Dumnezeu s-o dăruiască cu un copil, că n-avea decât pe unchiașul ei. Și unchiașul, ba la pădure, ba la...

Palatul de cleștar

Cam pe la începutul vremilor, până unde praștia minții nu azvârle, se povestește, așa, ca din scorneală, că omul era croit din alte foarfeci și cioplit din altă bardă.

Tot cu mâini și cu picioare era și pe-atunci, tot cu...

Poveste țărănească

A fost odată un împărat. El avea trei feciori. Când fu la ceasul morții, își chemă feciorii și le zise:

– Feții mei, sunt cu sufletul la gură, precum mă vedeți; un lucru numai vă cei: în cele trei nopți după înmormântarea...

Soacra cu trei nurori

(de Ion Creangă)

Era odată o babă, care avea trei feciori nalţi ca nişte brazi şi tari de virtute, dar slabi de minte.

O răzeşie destul de mare, casa bătrânească cu toată pojijia ei, o vie cu livadă frumoasă, vite şi...

Voinicul cel cu cartea în mână născut

A fost odată o babă şi un unchiaş. Ei până la vreme de bătrâneţe nu avură nici un copil. Ce nu făcură? Ce nu dreseră? Şi ca să aibă şi ei măcar o miarţă de copil, nici cât. Ba merseră pe la descântătoare,...

Zâna zânelor

A fost odată un împărat mare şi puternic, şi el avea trei feciori. Făcându-se mari, împăratul se gândi fel şi chipuri cum să facă să-şi însoare copiii ca să fie fericiţi. Într-o noapte, nu ştiu ce visă împăratul, că a doua zi, de...