Caută în folclor: mata

111 rezultate

Casa mare-si duce-n spate,
Pe talpici adevarate,
Iar pe unde trece lasa
Fir de-argint si de matase.

Raspuns: melcul

Ghicitori

Ia sculați voi gazde mari, Ia sculați români plugari

Ia sculați voi gazde mari
Ia sculați români plugari
Că vă vin colindători

Noaptea pe la cântători,
Nu vă vin cu nici un rău,
Ci v-aduc pe Dumnezeu,

Dumnezeu cel mititel,
Mititel și-nfașățel
De la ușe pân' la masă

Fașa-i...

Colinde

La cea casă colo-n vale

Mai Crăciune, mai
Fac fetele șezătoare


Țațe torc, țațe-nșirează
Numa' una lăcrimează

Fata mamii di ce plangi?
Da' cum focu' nu m-oi plânge

M-o cerut fecior de crai
N-ai vrut mama sa mă dai

O fata...

Colinde

Bădica Traian: Aho, aho! Bună seara, buni gospodari,...

Bădica Traian:

Aho, aho!
Bună seara, buni gospodari,
Seara lui Sfântu' Vasile
Să vă fie la toți de bine.

Și nouă de folos
C-am ajuns sănătoși!
Stați băieți și nu urați
Sama bine să luați!

Și de acu, flăcăi, urați,
Zurgălăi...

Urături

Plugușoare: Plugușor mititel Cu rotițele de fier...

Plugușoare:

Plugușor mititel,
Cu rotițele de fier,
Nu ca plugul lui Tărâța
Tras de zece pui de mâța.
Unul lung și unul scurt
Dă-mi colacul că mă duc.
Dați-ne, boieri, dați-ne
Câte-o părăluță
Să ne facem câte-o băsmăluță;
Dați-ne...

Urături

Noi umblăm și colindăm, Florile dalbe...

Noi umblăm și colindăm,
Florile dalbe,
Și pe Dumnezeu purtăm,
Florile dalbe,

Mititel și-nfașețel,
Florile dalbe,
Și la față frumușel,
Florile dalbe.

Fasă dalbă de mătase,
Să-i fie moale la oase;
Scutece de usunic,
Moale...

Colinde

Zâna apelor

Pe vremile pe când era iobăgia cea grea, trăia un om sărac într-o colibă din pădurea domnească, căci era păzitor la pădurea aceea.

Odată a mers domnul la pădure și, părându-i-se că pădurarul ar fi dat cuiva lemne fără slobozenie...

Basme Româneşti

Luceafărul de ziuă şi luceafărul de noapte

A fost odată un împărat şi o împărăteasă; ei nu făceau copii; umblase pe la toţi vracii şi vrăjitorii, pe la toate babele şi cititori de stele, şi toţi rămaseră de ruşine, căci n-avură ce le face. În...

Basme Româneşti

Broasca țestoasă cea fermecată

A fost odată un împărat, și el avea trei feciori. Când le-a venit și lor vremea de însurătoare, le-a zis împăratul:

– Dragii mei copii, v-ați făcut mari; mergeți de vă căutați ursitele, ca să intrați și voi în...

Basme Româneşti

Cele trei rodii aurite

A fost odată un împărat, şi avea un fecior; acesta, şezând la fereastră, vede o babă bătrână, care venea cu tivga să ia apă de la fântână. Ce-i vine lui, ia o piatră şi aruncând-o către fântână, nemereşte drept în tivgă,...

Basme Româneşti

Ciobănaşul cel isteţ sau ţurloaiele blendei

A fost odată un împărat şi o împărăteasă. Amândoi erau oameni de treabă şi frumoşi. Ei se iubeau, nevoie mare! Dară erau tot mâhniţi şi amărâţi că nu făceau copii. Toate leacurile ce luase împărăteasa...

Basme Româneşti

Doi feți cu stea în frunte

A fost ce-a fost; dacă n-ar fi fost, nici nu s-ar povesti. A fost odată un împărat. Împăratul acesta stăpânea o lume întreagă, și în lumea asta era un păcurar bătrân și o păcurăriță, care aveau trei fete: Ana, Stana...

Basme Româneşti

Fata moșului cea cuminte

A fost odată un om bătrân care avea o fată mare, de se dusese vestea în lume de vrednicia ei. Moșneagul (unchiașul) se căsători de a doua oară cu o babă, care avea și ea o fată mare.

Baba, însă, punea pe fata...

Basme Româneşti

Florița din codru

A fost ce-a fost; dacă n-ar fi fost, nici nu s-ar povesti.

În mijlocul codrilor; lângă drumul cel mare, lângă drumul cel de țară, pe unde umblă și trece împăratul cu voinicii săi, era odinioară o crâșmă, la crâșma aceea...

Basme Româneşti

Făt-Frumos din lacrimă

În vremea veche, pe când oamenii, cum sunt ei azi, nu erau decât în germenii viitorului, pe când Dumnezeu călca încă cu picioarele sale sfinte pietroasele pustii ale pământului, — în vremea veche trăia un împărat...

Basme Româneşti