Caută în folclor: latra

Câinele când este în culcuş latră la puricii lui; cel care vânează nici nu-i simte.

Câinele latră şi boul paşte.

Câinii fricoşi latră mai tare.

Pe omul bun nici câinii nu-l latră.

Omul leneş latră la lună.

Câinii latră, ursu merge.

Nu da pâine câinilor altuia, că te latră ai tăi.

Nu toţi cei care latră sunt câini, şi nici toţi cei care vorbesc, oameni.

Câinele latră, hoţul tace şi fură.

Vântul bate, câinii latră.

Câine pe câine latră şi niciunul nu aude.

Nu te speria de câinele care latră, ci de cel care se apropie pe furiş.

Pe lup mulţi câini îl latră, dar puţini îl încolţesc.

Câinii latră, ursul trece.

Lupul se aruncă asupra câinelui care nu latră.

În zadar latră câinii la lună; nu va străluci mai puţin din această cauză.

Câinele latră, caravana merge.

Descântec de sfinte

Bună ziua, rachiu mare,
Domn mare,
C-a plecat N.
Pe câmpul ăl mare
Spre soare-răsare,
S-a-ntâlnit cu sfintele-n cale,
În braţe l-a luat,
Peste căruţă l-a aruncat,
Sângele i-a sorbit,
Puterea i-a sfârşit....

Face sluj si da din coada,
Stie oasele sa roada,
Sta in curte, doarme-n cusca,
Te si latra, te si musca.

Raspuns: cainele

Meșterul Manole

Pe Arges in gios,
Pe un mal frumos,
Negru-voda trece
Cu tovarasi zece:
Noua mesteri mari,
Calfe si zidari
Si Manoli - zece,
Care-i si intrece.
Merg cu toti pe cale
Sa aleaga-n vale
Loc de monastire
Si...