Caută în folclor: frumoase

Ce folos că eşti frumos, dacă eşti căpăţânos.

Ce folos de chip frumos, dacă nu e lipicios?

Ce-i frumos şi lui Dumnezeu îi place.

Cu cât e mai frumos un trandafir, cu atât are ţepii mai lungi.

Fă-mă mamă și pe mine ca să fiu frumos ca tine.

Fiecare pizmuieste ce-i mai frumos decat el.

Frumos ca un greiere bortos.

Frumusetea fara intelapciune e ca o floare in tina.

La omul nebun sa vorbesti frumos.

Descântec de iele

Apuca N.
Pe cale,
Pe cărare,
Se-ntâlnia cu nouă fete mari în cale,
Nouă flăcăi,
Nouă şoimani,
Nouă fete mari,
Nouă şoimane.
Şoimanii
Cu steagurili ridicate
Şi steagurili în capul lui N.
Le-a azvârlit,
În...

Descântec de şoimane

Nouă sfinte Şoimane,
Cu nouă lopăţele,
Cu nouă măturele,
Cu rochii negre-mpodobite,
Cu salbe de galbeni gătite,
Cu rochile rotate,
Cu iile rourate,
Cu sălbele pe chept lăsate,
De la apus s-a ridicat,
La...

Descântec de joimăriţe

O purces N.
Care-i apără Rusaliile,
Pe cale,
Pe cărare
Şi la mijloc de cale
Cu Rusaliile întâlnitu-s-o,
În faţa lui izbitu-s-o,
Mâinile dămblăgitu-i-a,
Vinele la picioare zgârcitu-i-o,
Pieptul în sus...

Descântec de cuţite din iele

Cuţite din Sfintele
Milostivele,
M-au izbit,
M-au pocit,
Cuţite în furca pieptului
Mi-a înfipt.
Veniţi Şoimanelor,
Şoimanilor,
Veniţi de-mi luaţi din piept
Cuţitele
Ascuţite,
Undrele,
Sâmcele,...

Cand se da zestrea:

Foaie verde ca iarba,
Da de-om deschide lada
Noi altele vom arata,
Ca-i plina cu haine multe
De n-ar incapea in curte,
Is frumoase si brodate
Tot de mireasa lucrate.
(Ghe. Cernea)

Ciuta ciutelor

Printre meri și printre peri
Plimba-mi-se mari boieri,
Mari boieri cu cai bălțați
Cu călțuni împintenați,

Cai cu frâne de argint,
Cu poclazi până-n pământ,
Plimba-se, alinta-se,
Între ei întreabă-se:

Unde-i...

Moș Crăciun din nou sosit-a de pe unde a umblat

Obosit de lungă cale și de sacul încărcat!
Vine iarăși, ca-n toți anii, să aducă jucării,
Hăinuțe și caști frumoase, pentru cei cuminți, copii!

Și vă-ndeamnă moșul astăzi: să fiți buni cu...

Doina Mândra Liţa

Mândra Liţa
Lirică de dragoste și dor

Frunză verde alunică,
Am avut o mândră mică
Ş-am lăsat-o să mai crească,
Minte-n cap să dobândească.
Dar de când o am lăsat,
A crescut, s-a măritat,
Vai de mine! ce păcat!
Mi-ar fi, nu mi-ar fi...

Prâslea cel voinic şi merele de aur

Era odată un împărat puternic şi mare şi avea pe lângă palaturile sale o grădină frumoasă, bogată de flori şi meşteşugită nevoie mare! Aşa grădină nu se mai văzuse până atunci, p-acolo. În fundul grădinei...

Tei Legănat

Erau odată, cică, un moşneag şi o babă. Copii nu avusese, şi-aşa ar fi voit să aibă, de se dădeau în vânt după ei. Baba mai ales, veşnic se ruga lui Dumnezeu să se milostivească cu ea şi să-i dăruiască un copil. Dumnezeu ştie, însă,...

Zâna apelor

Pe vremile pe când era iobăgia cea grea, trăia un om sărac într-o colibă din pădurea domnească, căci era păzitor la pădurea aceea.

Odată a mers domnul la pădure și, părându-i-se că pădurarul ar fi dat cuiva lemne fără slobozenie...