Caută în folclor: foc

Nu supăra mai mult pe cel în mânie căzut, că mai rău se înverşunează, ca focul când îl zgândări.

Încălzeşte-te cât arde focul.

O vorbă bună stinge focul mai repede decât apa.

Vântul aprinde focul şi tot el îl stinge.

Vântul aţâţă focul şi vorba aţâţă vrajba.

Lemnul strâmb focul îl îndreaptă.

Munca arată destoinicia omului, ca focul - mirosul tămâiei.

Când era Cuza, ardea şi focul şi spuza.

Cerul, pământul, focul şi apa n-au judecată.

Nici ploaia nu îl udă, nici focul nu îl arde.

Lăcaşul săracului foc şi viaţa pară de foc este.

La joc e ca focul, la lucru ca butucul.

Când e sare, nu e făină, când e făină, nu e sare, şi când le împreună pe toate, iese apa în vatra focului.

Chiar şi pe lumea cealaltă o să trebuiască să-i slujim pe nobili: ei o să stea în cazane, noi o să aţâţăm focul.

Să glumeşti cu adevărul înseamnă să te joci cu focul.

Vorba dură este mai arzătoare decât focul.

Chiar dacă lemnul este strâmb, focul tot drept iese.

Descântec de dragoste: Tu laurule, Balaurule

Descântec de dragoste:

Tu laurule, Balaurule,
Cum te beau toți băieții de friguri
Tote fetele,
Toate nevestele,
Și mi-i tontești,
Și mi-i cantești
Asa sa-mi tontești
Și sa-mi cantești (pe cutare);
Și cum plesnești
Și te vestejești...

Pentru dezlegare de farmece, vrăji și descântece: Psalmii 24, 37, 50, 53, 139

Psalmul 24:

Către Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu, Dumnezeul meu.
Spre Tine am nădăjduit, să nu fiu ruşinat în veac, nici să râdă de mine vrăjmaşii mei....

Vrajă de facere de dragoste în 3 etape

1) Fata care voiește să-și facă de dragoste, se duce mai întâi sâmbătă seara în scăpătatul soarelui și ia apa din fântână într-o oală sau sticlă curată. Ajunsă la fântână zice versurile primei părți a...