Caută în folclor: femeie

Voinicul cel fără de tată

A fost un împărat ş-o împărăteasă. Ei aveau numai o fată şi o păzea ca lumina ochilor lor. Ea n-avea voie să iasă nici până în grădină fără dădaca ei. Aceasta o ţinea de aproape şi n-o scăpa din vedere nici cât ai da...

Zâna munţilor

A fost odată un împărat foarte viteaz; toate împărăţiile de prinprejurul împărăţiei sale îi cerea sfaturi: atâta era de drept şi înţelept. Când se isca sfadă între dânşii, la acest împărat mergeau mai întâi la judecată şi, cum...

Înşir-te mărgăritari

A fost odată un fecior de boier mare, şi după ce cutreierase ţările, răzbătând prin toate unghiurile, se întorcea la moşia sa. Şi trecând printr-o cânepişte, văzu trei fete ce munceau la cânepă. El îşi căuta de drum în...

Cerbul din Buznea: Verde foaie și-un dudău, Mare-i dealul la Bacău...

Cerbul din Buznea:

Verde foaie și-un dudău,
Mare-i dealul la Bacău,
Dar mai mare-i dorul meu,
Dorul meu si-al dumitale,
Merge singur pe cărare.

Pe cărarea lucioasă
Nimerii la altă casă
Unde bărbatul nu-i acasă,
Și bărbatu-i la...

Barbatule e zidul dinafara casei, iar femeia e peretele dinauntru.

Barbatii stapanesc lumea, iar femeile stapanesc barbatii.

Femeia e ca un foc din care trebuie să iei numai câte puţin.

Bărbatul şi femeia: unghie şi carne.

Femeia este o fortăreaţă iar bărbatul prizonierul ei.

Femeile sunt mreje aruncate de diavol.

Femeia care ştie să se supună soţului, face să se răsucească luna pe degetul ei cel mic.

Femeia îngrijită se cunoaşte după hainele bărbatului ei.

Femeile sunt ca norii: când se întâlnesc, tunetele nu întârzie.

Bărbatul e zidul dinafară a casei, iar femeia e peretele dinăuntru.

Femeia cinstită e nepreţuită.

Femeia curată se cunoaşte după hainele bărbatului.

Bărbatul e potop, femeia – lac.

Femeia e jumătatea bărbatului.

Când femeia naşte un fecior, râd şi pereţii casei.

Cu zestrea ei, femeia mănâncă şi ce-a adus ea, şi ce-a chibzuit bărbatul.