Descântec de Muma Pădurii
Tu Muma Pădurii,
Tu urâto,
Tu groaznico,
Tu despletito,
Fugi din faţa obrazului,
Din vârful nasului,
Din spate, din şele,
Din piele, de sub piele,
Din toate spasmurile tele,
Cu toate junghiurile...
Descântec de Muma Pădurii:
Mama ia copilul în braţe, cu o bucăţică de mămăligă iese în ogradă, rupe mămăliga în trei şi descântă de trei ori, aruncând spre pădure de fiecare dată câte o bucată:
Mama Pădurii,
Am trimis un semn la tine,...
Descântec de Muma Pădurii:
Fugi,
Mama Pădurii cu Păduroi,
Strigoaică cu strigoi,
Moroaică cu moroi,
Duceți-vă în vai,
În corăbii,
Ca pe toate v-oi strângea,
În căpățâna de cane v-oi băga,
Pe N. nu l-ați mai speria,
Ca pe apă...
Descântec de Muma Pădurii:
În fereşti la N. cine şade?
Sfântu Spiridon,
Cu puşca,
Cu sabia,
Păzea şi străjuia după N.
De leu cu leoaica,
De Dracul cu Drăcoaica,
De Pădurarul cu Păduroaica,
De Muma Pădurii,
Din plecatul...
Descântec de Muma Pădurii:
Se descântă cu perie în tărâţe, cu care mai apoi se va afuma seara.
Leoaico,
Moroaico,
Colţato,
Zâmbato,
Despletito,
Muma Pădurii
De ziua,
De noapte,
Du-te la dealul ardealului,
Că copilul are...
Descântec de Muma Pădurii:
Se leagă într-o cârpă scoasă din spatele cămăşii câte puţin din: tămâie neagră, tămâie albă, piper, silitră, pucioasă, lulachiu, sare, şarpe din coiul armăsarului, căpăţână de şarpe tăiată cu para de argint de la...
Descântec de Muma Pădurii:
Descântătoarea ia o mătură, foc, un topor şi o oală cu apă. Se aşează în pragul uşii de afară şi cât descânta se uita la un pom. Muma copilului şade la spatele ei. Se descântă numai când soarele e pe muchie, gata de...
Potolesc aruncătura,
Potolesc şi făcătura,
Aruncătura cea mare,
Făcătura din cărare,
Făcătura de bărbat,
Făcătura de femeie,
Făcătura de vădană
Şi făcătura de fată.
Toate aruncăturile,
Toate făcăturile
Şi...
Descântec de deochi:
Descântătoarea ia mai întâi noua cărbuni aprinși și-i aruncă într-un vas cu apă ne-nceputa; după aceea, ia noua bucățele de fier de găsit sau trei frigări, le leagă pe toate la un loc cu o brățară de coasă, le pune la...
A fost odată ca niciodată; că de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de când făcea plopșorul pere și răchita micșunele; de când se băteau urșii în coade; de când se luau de gât lupii cu mieii de se...
A fost odată un împărat, și el avea trei feciori. Când le-a venit și lor vremea de însurătoare, le-a zis împăratul:
– Dragii mei copii, v-ați făcut mari; mergeți de vă căutați ursitele, ca să intrați și voi în...
A fost odată un împărat, şi avea un fecior; acesta, şezând la fereastră, vede o babă bătrână, care venea cu tivga să ia apă de la fântână. Ce-i vine lui, ia o piatră şi aruncând-o către fântână, nemereşte drept în tivgă,...
A fost odată o pereche de oameni. Ei n-aveau copii. Într-o zi, fiind cu voie bună, zise bărbatul către femeie:
– Soro, de la mila lui Dumnezeu noi n-avem copii. Să mergem pe câmp şi ce vom găsi, aceea să ne fie copil....
A fost odată un om și o femeie. Ei erau atât de săraci, încât n-aveau după ce bea apă. Nici tu casă, nici tu masă, nimic, nimic, dară nimic n-aveau după sufletul lor. Muncea bietul om de dimineața până seara târziu,...
A fost odată o babă, bătrână, bătrână. Abia zărea de bătrână ce era. Și mâinile îi umblau la ciorap, iar în gândul ei se ruga la Dumnezeu s-o dăruiască cu un copil, că n-avea decât pe unchiașul ei. Și unchiașul, ba la pădure, ba la...
A fost odată ca niciodată, daca n-ar fi, nici că s-ar mai povesti, cînd lupii beau tutun și urșii făceau săpun, de-și ungeau femeile fețele și uncheșii bărbile.
A fost odată un...
Cam pe la începutul vremilor, până unde praștia minții nu azvârle, se povestește, așa, ca din scorneală, că omul era croit din alte foarfeci și cioplit din altă bardă.
Tot cu mâini și cu picioare era și pe-atunci, tot cu...
