Caută în folclor: drac

Se scarpină dracul în deal şi trăsneşte păduchele în vale.

A albit şi pe dracu'.

Zici că e crescut în buruienile dracului.

Sărac e dracul, scoate-i ochii cu cărbunele.

Când e să te ia Dracu', te ia din uşa bisericii!

Cât de mic sau cât de mare, dracul tot are valoare.

Cându-i să te ia dracul, te ia şi din biserică.

Bărbatul e de foc, femeia e de paie; dracul vine şi suflă.

Cine vine? Dracul! Bine, moscalul să nu vină.

Dumnezeu a creat ţapul, iar dracul caţapul.

Descântec pentru strigarea ursitului: Eu scutur socul, Da nu scutur socul,...

Descântec pentru strigarea ursitului:

Marți, la ora nouă seara, te duci la o tufă de soc, dacă se poate să fie lângă Cernișoară, și-i duci socului ca daruri: o monedă de un ban, o bucată de pâine de grâu și puțină sare; apoi scuturând socul,...

Descântec pentru scoaterea dracului din om

Doamne, Dumnezeule,
Mă rog, Doamne, ţie!
Ascultă cuvântul meu
Să scot pe Iuda din N.
Să se ducă în mare şi-n nisip
Când o număra nisipul din mare
Atunci să vina-napoi!
Atunci şi nici atunci....

Descântec de Muma Pădurii (cu buruiana Muma Pădurii)

Descântec de Muma Pădurii:

În fereşti la N. cine şade?
Sfântu Spiridon,
Cu puşca,
Cu sabia,
Păzea şi străjuia după N.
De leu cu leoaica,
De Dracul cu Drăcoaica,
De Pădurarul cu Păduroaica,
De Muma Pădurii,
Din plecatul...

Stefan Voda:

În oras, in Bucuresti,
La casele mari, domnesti,
În curte la Stefan Voda,
Mare masa mi-e intinsa
Si de mari boieri coprinsa,
De boierii
Sfatului
Stalpii
Tarigradului,
Sfetnicii
'Mparatului.
Ei la masa ce mananca?...

Lirica e dragoste si dor

Hora:

Iata! hora se porneste
Sub stejar, la radacina.
Iata! hora se-nvarteste...
Vina, puico, vina.

Langa mine vin', draguta,
Sa te pot strange de mana
Ca ieri seara, la fantana;
Mario, Mariuta!...

Lirica de haiducie

Doina Jianului:

Frunza verde mar cretesc;
Stau in drum sa ma gandesc
Ce s-apuc, ce sa muncesc,
Painea sa-mi agonisesc,
Copilasii sa-mi hranesc?
Cum sedeam pe ganduri dus,
Ma uitai spre munte-n sus
Si ma luai...

Tei Legănat

Erau odată, cică, un moşneag şi o babă. Copii nu avusese, şi-aşa ar fi voit să aibă, de se dădeau în vânt după ei. Baba mai ales, veşnic se ruga lui Dumnezeu să se milostivească cu ea şi să-i dăruiască un copil. Dumnezeu ştie, însă,...

Zâna apelor

Pe vremile pe când era iobăgia cea grea, trăia un om sărac într-o colibă din pădurea domnească, căci era păzitor la pădurea aceea.

Odată a mers domnul la pădure și, părându-i-se că pădurarul ar fi dat cuiva lemne fără slobozenie...

Pipăruş-Petru şi Florea-Înflorit

A fost ce-a fost, că de n-ar fi, nu s-ar povesti. A fost odată o muiere văduvă, îi murise adică bărbatul şi ea rămase cu trei copii: doi feciori şi-o fetiţă. Şi nu era săracă văduva, că bărbatu-său, fie iertat...

Crâncu, vânătorul codrului

Zice c-a fost odată un om şi, când era să moară, chemă pe cei trei fii ai săi la pat şi le zise:
– Dragii mei copii, dacă voi muri eu, voi să-mi faceţi la mormânt un foc din nouăzeci şi nouă de cară de lemne şi...