Caută în folclor: degeaba

Ivan Turbincă

Era odată un rus, pe care îl chema Ivan. Și rusul acela din copilărie se trezise în oaste. Și slujind el câteva soroace de-a rândul, acuma era bătrân. Și mai-marii lui, văzându-l că și-a făcut datoria de ostaș, l-au slobozit din...

Povestea lui Stan Pățitul

Era odată un flăcău stătut, pe care-l chema Stan. Și flăcăul acela din copilăria lui se trezise prin străini, fără să cunoască tată și mamă și fără nici o rudă care să-l ocrotească și să-l ajute.

Și, ca băiat...

A face umbră pământului degeaba.

Plopul degeaba e înalt, că tot nu dă roade.

Coşgiuc să fie, că zgârcitul moare şi pe degeaba.

Dacă nu-ţi găseşti liniştea înlăuntrul tău, degeaba o cauţi în altă parte.

Cine aleargă după umbră, îşi pierde timpul degeaba.

Dacă satul nu te ascultă, degeaba te lauzi că eşti şef în sat.

Dacă şade el degeaba, gândeşte că toţi n-au treabă.

Haideţi să vorbim degeaba, că tot n-avem nici o treabă!

Câinele sătul nu degeaba fuge de la uşa stăpânului.

După ce-ţi degeră urechea, degeaba mai pui căciulă.

Fricosul poartă căciulă degeaba.

Haideţi să vorbim degeaba, că tot n-avem nicio treabă.

A şedea degeaba e păcat.

Nu mai scârţâie uşa degeaba.

Dacă n-ai noroc şi parte, degeaba te scoli de noapte.

N-a rupt dracul degeaba opincile până i-a adunat.

Surdului degeaba îi cânţi la ureche.

Nu sta degeaba în momentul oportun!