A fost odată într-o pustie mare un pustnic, şi petrecea singur singurel. Vecinii săi erau fiarele pădurilor. Şi aşa era de bun la Dumnezeu, încât toate dobitoacele i se închinau, când se întâlneau cu dânsul....
Departe, departe
Sub castanii din via părăsită, mai mulţi copilaşi, în cămăşi albe, mă înconjuraseră. Stam pe pământul cald, cu mâinile sub cap, privind adâncul cerului albastru, şi povesteam.
O fetiţă îmi sorbea cuvintele, dând într-o...
Erau odată un moșneag și-o babă; și moșneagul avea o fată, și baba iar o fată. Fata babei era slută, leneșă, țâfnoasă și rea la inimă; dar, pentru că era fata mamei, se alinta cum s-alintă cioara-n laț, lăsând tot...
A fost odată un om și o femeie. Ei erau atât de săraci, încât n-aveau după ce bea apă. Nici tu casă, nici tu masă, nimic, nimic, dară nimic n-aveau după sufletul lor. Muncea bietul om de dimineața până seara târziu,...
A fost odată un împărat. Acel împărat mare și puternic bătuse pe toți împărații de prinpregiurul lui și-i supusese, încât își întinsese hotarele împărăției sale pe unde a înțărcat dracul copiii, și toți împărații cei bătuți era...
Era odată un rus, pe care îl chema Ivan. Și rusul acela din copilărie se trezise în oaste. Și slujind el câteva soroace de-a rândul, acuma era bătrân. Și mai-marii lui, văzându-l că și-a făcut datoria de ostaș, l-au slobozit din...
A fost odată o babă, bătrână, bătrână. Abia zărea de bătrână ce era. Și mâinile îi umblau la ciorap, iar în gândul ei se ruga la Dumnezeu s-o dăruiască cu un copil, că n-avea decât pe unchiașul ei. Și unchiașul, ba la pădure, ba la...
O, poveşti, poveşti… lumea toată este o poveste, căci ce-a fost odată ca niciodată o fi fost ca şi astăzi, şi ce este astăzi va fi odată ca niciodată.
Câte focuri, câte lumânări şi câte văpaiţe n-ai ars, poveste, şi toate s-au stins,...
Era odată un flăcău stătut, pe care-l chema Stan. Și flăcăul acela din copilăria lui se trezise prin străini, fără să cunoască tată și mamă și fără nici o rudă care să-l ocrotească și să-l ajute.
Și, ca băiat...
(de Ion Creangă)
Era odată o babă, care avea trei feciori nalţi ca nişte brazi şi tari de virtute, dar slabi de minte.
O răzeşie destul de mare, casa bătrânească cu toată pojijia ei, o vie cu livadă frumoasă, vite şi...
A fost odată ce-au fost; a fost un om şi-o femeie, bărbat şi muiere, oameni de treabă, el bun şi ea cuminte, încât li se dusese vestea că trăiesc bine şi toţi se bucurau când treceau pe la casa lor. Niciodată el nu zicea ba când...
A fost odată un împărat mare şi puternic, şi el avea trei feciori. Făcându-se mari, împăratul se gândi fel şi chipuri cum să facă să-şi însoare copiii ca să fie fericiţi. Într-o noapte, nu ştiu ce visă împăratul, că a doua zi, de...
După dealul cel mai mare
Velerim și Veler, Doamne
Răsărit-a mândrul soare
Mândru soare nu era
Ci era o mănăstire
Cu păreții de-alămâie
Și cu ușa de tămâie
Dar într-însa cine șade
Moș Crăciun cu Moș Ajun...
Descântec de dragoste:
Tu laurule, Balaurule,
Cum te beau toți băieții de friguri
Tote fetele,
Toate nevestele,
Și mi-i tontești,
Și mi-i cantești
Asa sa-mi tontești
Și sa-mi cantești (pe cutare);
Și cum plesnești
Și te vestejești...
Descântec "pentru toate cele": pocitură, deochi, ursită
Se descântă cu un cuţit părăsit, în usturoi şi cu acela se unge, sau în apă cu care se spală şi se bea, restul se toarnă pe câine cruciş și, de s- a scutura, nu i-i nimic omului....
Descântec de deochi:
Pe cine a dat deochiul,
Pe-acesta gătești calul:
Treacă dealul,
Unde ajunge pe domnul său,
În gură bagă-se
La inimă așază-i-se,
Acolo să pice,
Acolo să răspice.
Ca scuipatul pe mare,
Ca roua de soare.
De...
Ziurel de ziuă
La poartă la Ţarigrad,
Ziurel de ziuă
Şade-un fecior de-mpărat
Ziurel de ziuă.
Cu păruţul retezat,
Ziurel de ziuă.
În cârjuţă rezemat,
Ziurel de ziuă.
Unde S-a năcut Hristos
Ziurel de ziuă.
Mesia, chip luminos,...
