A cuprins-o-n maini petrus
Si plimband-o peste straturi
Florilor le face dus.
Raspuns: stropitoarea
Descântec pentru chemarea ursitului:
La ora nouă marți seara, când vei cina, atunci prima bucătură să o arunci afară din gură, și punând-o în sân să te duci direct la o răchită și să zici:
Bună seara, răchită înflorită,
Cu pară de foc...
Descântec de pocit:
A plecat Irod cu Irodiasa,
Cu fetele lui,
Și cu băieții lui,
Cu slugile lui
Și cu slujnicele lui,
Cu izbitoarele,
Și cu zghiuitoarele,
Cu frumoasele
Și cu vântoasele.
Pe drum mergând,
Și jocuri jucând,...
Descântec de deochi:
Descântătoarea ia mai întâi noua cărbuni aprinși și-i aruncă într-un vas cu apă ne-nceputa; după aceea, ia noua bucățele de fier de găsit sau trei frigări, le leagă pe toate la un loc cu o brățară de coasă, le pune la...
Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu,
Pădurea iarna doarme, c'așa vrea Dumnezeu.
Și numai câte-un viscol o bate uneori,
Ea plânge atunci cu hohot, cuprinsă de fiori.
Și tace-apoi și-adoarme, când viscolele...
Cică au fost undeva într-o ţară un om şi o femeie, şi cât au trăit au tot argăţit pe la boieri. Dar din munca lor nu se alegeau cu nimic. De slujeau pe haine, se ponoseau, de slujeau pe bani, se cheltuiau, de...
A fost odată un flăcăiandru sărman de părinţi. El argăţea pe la unii şi pe la alţii ca să-şi câştige hrana vieţii. Şi fiindcă avea darul de a fi curăţel, toţi flăcăii din sat îl...
A fost odată o pereche de oameni. Ei n-aveau copii. Într-o zi, fiind cu voie bună, zise bărbatul către femeie:
– Soro, de la mila lui Dumnezeu noi n-avem copii. Să mergem pe câmp şi ce vom găsi, aceea să ne fie copil....
În vremea veche, pe când oamenii, cum sunt ei azi, nu erau decât în germenii viitorului, pe când Dumnezeu călca încă cu picioarele sale sfinte pietroasele pustii ale pământului, — în vremea veche trăia un împărat...
A fost ce-a fost; dacă n-ar fi fost nici nu s-ar povesti. A fost odinioară un împărat care avea trei fete, dintre care cea mai mare era frumoasă, cea mijlocie și mai frumoasă, iar cea mai tânără Ileana atâta de frumoasă încât...
Era odată un flăcău stătut, pe care-l chema Stan. Și flăcăul acela din copilăria lui se trezise prin străini, fără să cunoască tată și mamă și fără nici o rudă care să-l ocrotească și să-l ajute.
Și, ca băiat...
Cică erau odată o babă și un moșneag: moșneagul de-o sută de ani, și baba de nouăzeci; și amândoi bătrânii aceștia erau albi ca iarna și posomorâți ca vremea cea rea din pricină că nu aveau copii. Și, Doamne! tare mai erau...
Era odată o babă și un moșneag. Baba avea o găină, și moșneagul un cucoș; găina babei se oua de câte două ori pe fiecare zi și baba mânca o mulțime de ouă; iar moșneagului nu-i da nici unul. Moșneagul într-o zi perdu...