Caută în folclor: crezi

Lăcomie: când deschizi ochii, crezi că totu-i al tău. Dar, când închizi ochii, nu vezi decât întuneric.

Cum eşti tu, aşa îi crezi şi pe alţii.

Tensiunea reprezintă ceea ce crezi că eşti. Relaxarea reprezintă ceea ce eşti tu de fapt.

Bucură-te de viaţă! Este mai târziu decât crezi!

Să crezi în miracole, dar nu aştepta să se întâmple vreunul.

Atunci când calci pe coada altuia, crezi că stai pe vată; când altul te calcă pe coadă, ţipi si-l ocărăşti.

Dacă tu crezi tot ce citeşti, atunci e mai bine să nu citeşti.

În cazul în care crezi că poţi avea un lucru, îl ai deja.

Pe toţi să-i asculţi, dar pe puţini să-i crezi.

Pe cal să nu-l crezi că nu te-ar trânti, pe câine - că nu te-ar muşca.

Cine umblă după judecată, să nu crezi că moare la el acasă.

Să crezi în Dumnezeu, dar nici pe dracul să nu-l uiţi.

Tensiunea este cine crezi că ar trebui să fii. Relaxarea este cine eşti cu adevărat.

Doina Mândra Liţa

Mândra Liţa
Lirică de dragoste și dor

Frunză verde alunică,
Am avut o mândră mică
Ş-am lăsat-o să mai crească,
Minte-n cap să dobândească.
Dar de când o am lăsat,
A crescut, s-a măritat,
Vai de mine! ce păcat!
Mi-ar fi, nu mi-ar fi...

Tei Legănat

Erau odată, cică, un moşneag şi o babă. Copii nu avusese, şi-aşa ar fi voit să aibă, de se dădeau în vânt după ei. Baba mai ales, veşnic se ruga lui Dumnezeu să se milostivească cu ea şi să-i dăruiască un copil. Dumnezeu ştie, însă,...

Pipăruş-Petru şi Florea-Înflorit

A fost ce-a fost, că de n-ar fi, nu s-ar povesti. A fost odată o muiere văduvă, îi murise adică bărbatul şi ea rămase cu trei copii: doi feciori şi-o fetiţă. Şi nu era săracă văduva, că bărbatu-său, fie iertat...

Făt-Frumos cu părul de aur

A fost odată într-o pustie mare un pustnic, şi petrecea singur singurel. Vecinii săi erau fiarele pădurilor. Şi aşa era de bun la Dumnezeu, încât toate dobitoacele i se închinau, când se întâlneau cu dânsul....

Florița din codru

A fost ce-a fost; dacă n-ar fi fost, nici nu s-ar povesti.

În mijlocul codrilor; lângă drumul cel mare, lângă drumul cel de țară, pe unde umblă și trece împăratul cu voinicii săi, era odinioară o crâșmă, la crâșma aceea...

Ivan Turbincă

Era odată un rus, pe care îl chema Ivan. Și rusul acela din copilărie se trezise în oaste. Și slujind el câteva soroace de-a rândul, acuma era bătrân. Și mai-marii lui, văzându-l că și-a făcut datoria de ostaș, l-au slobozit din...

Balada

Mihnea si baba:

Cand lampa se stinge la negrul mormant
Atinsa de aripi, suflata de vant;
Cand buha se plange prin triste suspine;
Cand raii fac planuri cum au a retine
În barbare lanturi poporul gemand;
Cand demoni si spaime...