Caută în folclor: carte

Cartea este ca o comoara.

Cartea invata pe cel ce nu stie.

Cartea-i mama-nvataturii.

Cartea trebuie citită pe amândouă feţele.

Cartea este asemenea unei grădini pe care o poţi purta într-un buzunar.

Cartea deschisă e un creier care vorbeşte; închisă, un prieten care aşteaptă; uitată, un suflet care iartă; distrusă, o inimă care plânge.

Cartea numai atunci ţi-e prietenă dacă o alinţi.

Cartea cum o laşi, te lasă şi ea îndată.

Cartea-i pentru a citi, mintea - pentru a gândi.

Carte alba liniata
Scrii pe ea cand e curata!

Raspuns: Caietul

Tristi-Copil și Inia Dinia

A fost, a fost, că dacă n-ar fi fost, nu s-ar povesti, nici eu a lehăi ca un purice-a plesni. Şi eu nu-s de când poveştile; îs mai dincoace cu vo două-trei zile. Poveştile pe la poartă trecea când pe mine mama mă...

George cel viteaz

A fost odată un împărat și o împărăteasă. Zece ani au viețuit ei în căsătorie și nu putură face și ei măcar o stârpitură de copil. În cele de pe urmă, împăratul porunci împărătesei soției lui, că dacă într-un an de zile de aci...

Ai carte, ai parte. N-ai carte, n-ai parte.

Bucatele satura pantecele, iar cartea mintea.

Nu alege comoara, alege cartea.

Voinicul cel cu cartea în mână născut

A fost odată o babă şi un unchiaş. Ei până la vreme de bătrâneţe nu avură nici un copil. Ce nu făcură? Ce nu dreseră? Şi ca să aibă şi ei măcar o miarţă de copil, nici cât. Ba merseră pe la descântătoare,...

Decât ar fi un sac de carte şi-o mână de minte, mai bine o mână de carte şi un sac de minte.

Cel ce împrumută o carte este un nebun. Acela care dă înapoi o carte împrumutată este mai mult decât un nebun.

Proverbele sunt cartea de aur a popoarelor.

Stiloul, cartea şi soţia nu sunt de împrumutat.