Caută în folclor: cara

Prostul cară lemne la pădure.

Prostul cară apă cu ciurul.

Se fură ca în vremea lui Caragea.

Dacă ar creşte mintea pe toate cărările, ar paşte-o şi măgarii.

Găina care cârâie de cu seară, nu face ou a doua zi.

A pierdut cărarea că s-a întâlnit cu desfrânarea.

Cine nu ştie cărarea, nu ştie nici drumul.

Chiria deşteaptă pe cărăuş.

Cine mai adânc ară, mai mult cară.

Şi cel mai bun cărăuş răstoarnă carul pe cel mai bun drum.

Mergi pe cărare lină şi dai drept în tină.

Pe cărarea bătută nu creşte iarbă.

Cu mâncarea nu prăpădeşti cărarea, dar cu berea-ţi prăpădeşti averea.

La cel bogat şi dracul cară, iar la cel sărac nici boii nu ară.

Nu i-a înălbit barba de cărările bisericii.

Prostul cară apă la puţ.

Unii din pădure aduc vreascuri pe cărare, alţii sunt numai la plimbare.

Broasca ţestoasă spuse privindu-şi carapacea: Ce palat mare am eu!

Câinele latră, caravana merge.

Descântec de deochi: A plecat cutare pe cale, Pă cărare,...

Descântec de deochi:

A plecat cutare pe cale,
Pă cărare,
Pân' la 99 de cruci în cale,
S-a-ntâlnit cu dăoachetorii,
Cu dăoachetoarilii,
Cu strigoi,
Cu strigoaice,
Cu moroi,
Cu moroaice;
S-a-ntâlnit cu ele-n cale,
Fața i-a...