Caută în folclor: cantec

138 rezultate

Cine nu iubeşte vinul, femeia şi cântecul frumos, acela-i un prost mare, nicidecum un virtuos...

Proverbe și zicători Italiene despre iubire, vin, prostie, femeie, frumusețe

După cântec se cunoaşte pasărea cea mai dulce.

Proverbe și zicători Româneşti

Pasărea se cunoaşte după cântec, şi omul după vorbă.

Proverbe și zicători Româneşti despre oameni

Cei care doresc să cânte, găsesc întotdeauna un cântec.

Proverbe și zicători Suedeze

Pe strada din Viflaim (2)

Pe strada din Viflaim

Pe strada din Betleem,
Venea Maica cu Iosif
Iisus s-a născut, în sara de Crăciun
(*)

La orice poartă bătea,
Nimeni nu deschidea. (*)

Şi când din oraş să iasă,
Se opriră la o casă. (*)

În poartă un tânăr...

Colinde

Descântec de dragoste: Sânge sfânt invoc strigare

Descântec de dragoste:

Sânge sfânt invoc strigare
Jertfă scumpă a Ta lucrare
Putere înaltă creatoare
Celeste locuitoare
Rog o învăţare şi o transformare
A mea recalcitranţă dizolvare
Sa iau fericirea înconjurătoare
Dar să o şi dăruiesc...

Vrăji și descântece Româneşti

Primăvara este ca un cântec de început al naturii.

Maxime Româneşti despre primăvară

il stiu de cand nu cuvantam ma adormea daca plangeam.

Raspuns: Cantecul de leagan

Ghicitori

Vine-n grabă de la munte,
De sub crestele cărunte,
Printre pietre strălucește,
Mii de cântece doinește.

Răspuns: izvorul

Ghicitori

Moș Crăciun cu barbă albă, Moș Crăciun cu traista plină...

Moș Crăciun cu barba albă,
Moș Crăciun cu traista plină
Vechi stăpân atât de darnic
Al copilăriei mele

Azi la noi în sat te-așteaptă
Toată casa cu lumină
Cu colinde și cu cântec
Și cu crai, cetăți de stele.

Să cobori și-n seara asta...

Colinde

Oaspeți cu azur în gene Și zăpada pe opinci

Oaspeți cu azur în gene
Și zăpada pe opinci
Se iviră la ferastră
Cu colinde și tilinci.

Cântec legănat și fraged,
Înfloriri de ghiocei
Umbre mari țineau isonul
Albăstrind pe după ei.

Se părea ca-n zvon de aripi
Și miros de tămâier...

Colinde

Pomul Crăciunului

Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu,
Pădurea iarna doarme, c'așa vrea Dumnezeu.

Și numai câte-un viscol o bate uneori,
Ea plânge atunci cu hohot, cuprinsă de fiori.

Și tace-apoi și-adoarme, când viscolele...

Colinde