Caută în folclor: canta

Pomul de Crăciun: Pădurea iarna doarme, c-așa vrea Dumnezeu

Pomul de Crăciun

Pădurea iarna doarme, c-așa vrea Dumnezeu
Și numai cate-un viscol o bate uneori.
Ea plânge-atunci cu hohot, cuprinsa de fiori.

Și tace-apoi și-adoarme, când viscolele pier.
În noaptea asta insa, vin îngerii din cer....

Ne-au sosit colindători, Florile dalbe

Ne-au sosit colindători,
Florile dalbe,
Noaptea pe la cântători.

Și ne zic mereu, mereu,
Florile dalbe,
Și-L aduc pe Dumnezeu.

Dumnezeu adevarat,
Florile dalbe,
Soare-n raze luminat.

Ne-au sosit colindători,
Florile...

A cânta cuiva în strună.

Drept cântăreşte şi măsoară, ca să ai în cer comoară.

Ce se cântă, aia joacă.

Cocoşul, dacă nu cântă la timp, rămâne fără cap.

Cine cântă vara, iarna oftează.

Fârşirotul-i fără grijă îi arde de cântat.

Trebuie să alegi cântăreţul tânăr şi medicul bătrân.

O pasăre cântă nu pentru că aşteaptă un răspuns, ci pentru că are de oferit un cântec.

Cel mai mult mint cântăreţii, îndrăgostiţii şi poeţii.

Are mâna bună pentru cântat şi glasul pentru scris.

Trebuie să asculţi cântăreţul tânăr şi medicul bătrân.

În colivie, pasărea cântă nu de bucurie, ci de supărare.

Nu juca înaintea orbilor; nu cânta înaintea surzilor.

Când cântă cocoşul, se scoală moşul.

Cucul, până nu vede mugur, nu cântă.

Cucul cântă, iar leneşul stă şi numără.

Cocoşul cântă şi sub covată.

Cocoşul care cântă toată noaptea, îl mănâncă vulpea.