Caută în folclor: calul

Calul bun se cunoaşte în mers, omul bun se cunoaşte în prietenie.

Calul se caută de dinţi şi omul se caută de părinţi.

Calul este aripa omului.

Calul unde se trânteşte, acolo bate-l.

Calului să-i dai mâncare cu sacul şi să-l mâni ca pe dracul.

Calul trage la traista cu ovăz şi omul la crâşma cu vin ales.

Calul singur nu ştie să-şi aleagă drumul.

Calul râios găseşte copacul scorţos.

Calul potcovit niciodată nu alunecă pe gheaţă.

Calul merge la iesle, nu ieslea la cal.

Calul bun se vinde din grajd.

Calul bun se cunoaşte şi sub un ţol vechi.

Calul care aleargă bine îşi sporeşte singur nutreţul.

Ileana Simziana

A fost odată un împărat. Acel împărat mare și puternic bătuse pe toți împărații de prinpregiurul lui și-i supusese, încât își întinsese hotarele împărăției sale pe unde a înțărcat dracul copiii, și toți împărații cei bătuți era...

Făt-Frumos cel rătăcit

A fost odată o păreche de oameni, muncitori, de! cum dă Dumnezeu. Toată nădejdea lor era într-o iapă cu care se hrăneau. Și ar fi voit și ei să aibă un copilaș, dar fu peste poate. Cercetară în dreapta și în stânga, ca să...

Omul de flori cu barba de mătasă sau povestea lui Făt-Frumos

A fost odată ca niciodată, daca n-ar fi, nici că s-ar mai povesti, cînd lupii beau tutun și urșii făceau săpun, de-și ungeau femeile fețele și uncheșii bărbile.

A fost odată un...

Făt-Frumos cu părul de aur

A fost odată într-o pustie mare un pustnic, şi petrecea singur singurel. Vecinii săi erau fiarele pădurilor. Şi aşa era de bun la Dumnezeu, încât toate dobitoacele i se închinau, când se întâlneau cu dânsul....

Tinerețe fără de bătrânețe și viață fără de moarte

A fost odată ca niciodată; că de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de când făcea plopșorul pere și răchita micșunele; de când se băteau urșii în coade; de când se luau de gât lupii cu mieii de se...

Făt-Frumos cu carâta de sticlă

A fost odată un om, căruia i se urâse cu deșertăciunile cetăților și se făcuse sihastru. Vezi că văzuse el că tot nu e nimic de lumea asta oarbă și d-aia se dusese în sihăstrie. Acolo el avu vecini fiarele...

Crâncu, vânătorul codrului

Zice c-a fost odată un om şi, când era să moară, chemă pe cei trei fii ai săi la pat şi le zise:
– Dragii mei copii, dacă voi muri eu, voi să-mi faceţi la mormânt un foc din nouăzeci şi nouă de cară de lemne şi...