Caută în folclor: cala

Orice calatorie cat de lunga, incepe cu un pas.

Dacă dorinţele ar fi cai, cerşetorii le-ar călări.

O calatorie de 1000 de mile incepe cu un singur pas.

Trei crai de la răsărit, Spre stea au călătorit

Trei crai de la răsărit
Spre stea au călătorit
Și-au mers după cum citim
Pana la Ierusalim
Acolo dac-au ajuns
Steaua-n nori li s-a acuns
Și le-a fost a se plimba
Prin oraș a intreba.

Unde S-a născut, zicând:
Un Crai mare de curând?...

Să ai întotdeauna două animale de călărie: răbdarea şi prudenţa. Răbdarea te vesteşte şi prudenţa te păzeşte.

Spune-i celui pe care-l vezi călare pe un măgar: “O, domnule! Ce fericit trebuie să fie calul dumneavoastră!”

Coada câinelui n-o îndrepţi pe calapod.

Cine călăreşte o cămilă, merge cocoşat.

Pedestrul nu-i prieten călăreţului.

Cine nu călătoreşte nu cunoaşte valoarea oamenilor.

Maimuţa traversează râul călărind pe spatele crocodilului.

Cel care revine dintr-o călătorie nu va mai fi niciodată la fel ca atunci când a plecat.

Toate calamităţile vin de la gură.

Pentru a sfârşi cea mai anevoioasă călătorie nu este necesar decât să facem mereu câte un pas, dar trebuie să nu ne oprim deloc a păşi.

Indiferent ce se întâmplă, o călătorie îţi oferă întotdeauna o poveste de spus.

Cine se teme de orice călătorie, nu călătoreşte niciodată.

Nu sunt călăreţi toţi cei ce încalecă.

Atunci când ai făcut 95% dintr-o călătorie, eşti abia la jumătatea distanţei de ţinta ta.

Caută Stan iapa şi Stan, călare pe ea.

Unde e calabalâc, acolo e şi bucluc.