Caută în folclor: cal

Calul se caută de dinţi şi omul se caută de părinţi.

Calu-i gândul omului.

Calul este aripa omului.

Călătorului îi stă bine cu drumul.

Calea bătută este cea mai scumpă.

Calu-i bun şi învăţat, rău călăreţ l-a încălecat.

Calul unde se trânteşte, acolo bate-l.

Calului să-i dai mâncare cu sacul şi să-l mâni ca pe dracul.

Calul trage la traista cu ovăz şi omul la crâşma cu vin ales.

Calul singur nu ştie să-şi aleagă drumul.

Calul râios găseşte copacul scorţos.

Calul potcovit niciodată nu alunecă pe gheaţă.

Calul merge la iesle, nu ieslea la cal.

Calul bun se vinde din grajd.

Calul bun se cunoaşte şi sub un ţol vechi.

Calul care aleargă bine îşi sporeşte singur nutreţul.

Caloian: Caloiene, iene

Caloian:

Caloiene, iene,
Caloiene, iene,
Du-te-n ceri la Dumnezeu
Ca să plouă tot mereu,
Zilele și nopțile
Să dea drumul roadelor,
Ca să fie-mbelșugată,
Roadele, noroadele,
Țara toată,
Lumea toată.

Caloiene, iene,
Caloiene,...

Calităţile fiului continuă calităţile tatălui.

Calitatea este politeţea profesorilor.

Calităţile sufleteşti sunt mai presus decât frumuseţea fizică.