Caută în folclor: cainele

Câinele ce stă la bucătărie nu e pentru vânătorie.

Câinele care s-a înţeles cu lupii, nu păzeşte turma.

Câinele, că-i câine, dar şi el îşi ia lumea în cap de la o vreme.

Câinele, când are să turbeze, începe să urle cu o săptămână înainte.

Câinele când e mai sătul turbează.

Câinele sătul nu degeaba fuge de la uşa stăpânului.

Câinele opărit fuge şi de apă rece.

Câinele nu intră dacă nu-i uşa deschisă.

Câinele nu fuge de colac, dar de ciomag.

Câinele mic până la bătrâneţe-i căţeluş.

Câinele fuge nu de-mbucătură, ci de zburătură.

Câinele flocos numai lui îşi ţine cald.

Câinele flămând visează oase.

Câinele de stârvuri nu moare.

Câinele latră, caravana merge.

Tei Legănat

Erau odată, cică, un moşneag şi o babă. Copii nu avusese, şi-aşa ar fi voit să aibă, de se dădeau în vânt după ei. Baba mai ales, veşnic se ruga lui Dumnezeu să se milostivească cu ea şi să-i dăruiască un copil. Dumnezeu ştie, însă,...

Cine câinele şi-l iubeşte, n-are frică de tâlhari.

Leaga prietenie cu cainele, dar nu lasa bata din mana.

Am un dorobant, si e pus in lant.

Raspuns: Cainele

Langa noi se gudura si avutu-l apara.

Raspuns: Cainele