Caută în folclor: bogatul

Să iei fata bogatului e greu, s-o păstrezi e uşor.

Săracul duce dorul de pâine, bogatul – de toate.

Până să-l lase inima pe bogatul zgârcit, îi iese săracului sufletul.

În ceasul morţii, bogatul nu are bani şi săracul nu are datorii.

Economia dă săracului ceea ce risipa fură bogatului.

Greu îi este săracului a trăi şi bogatului a muri!

Când bogatul vorbeşte, lumea amuţeşte.

În casa bogatului intri lesne, dar ieşi anevoie.

Averea bogatului — mâinile satului.

De la masa bogatului te scoli flămând.

Greşeala bogatului o astupă punga, da' greşeala doctorului o astupă pământul.

Nu dă bogatul, ci dă vinovatul.

Prin gardul bogatului nu bate nici vântul.

Arde lumânarea săracului ca să scotocească banii bogatului.

Averea bogatului mănâncă bucăţica săracului.

Săracul numără averea bogatului.

Toată lumea cunoaşte boala bogatului: zgârcenia.

Nu există om mai sărac decât bogatul care se crede la adăpost de sărăcie.

Pogorât-a pogorât, Dumnezeu cu Petru Sfânt, Florile-s d’albe

Pogorât-a pogorât,
Dumnezeu cu Petru Sfânt,
Florile-s d’albe,
Pogorât-au toţi să vază
Ce fac domnii cu iobagii
Şi avuţii cu săracii
Florile’s dalbe
Luară se duseră
Ajunse, văzuseră
Florile’s dalbe
În mijlocul satului
La casa bogatului...

Mai multa fericire e in bordeiul saracului decat in palatul bogatului.